O definiție pentru vrășui

vrășuí, vrășuiésc, vb. IV (reg.) a răvăși, a risipi.

Intrare: vrășui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) vrășui vrășuire vrășuit vrășuind singular plural
vrășuiește vrășuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) vrășuiesc (să) vrășuiesc vrășuiam vrășuii vrășuisem
a II-a (tu) vrășuiești (să) vrășuiești vrășuiai vrășuiși vrășuiseși
a III-a (el, ea) vrășuiește (să) vrășuiască vrășuia vrășui vrășuise
plural I (noi) vrășuim (să) vrășuim vrășuiam vrășuirăm vrășuiserăm, vrășuisem*
a II-a (voi) vrășuiți (să) vrășuiți vrășuiați vrășuirăți vrășuiserăți, vrășuiseți*
a III-a (ei, ele) vrășuiesc (să) vrășuiască vrășuiau vrășui vrășuiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)