4 definiții pentru weismannism

weismannísm s. n.

WEISMANNÍSM s.n. Teorie în biologie care postulează separarea organismului în două părți distincte; germenul, substanța ereditară, localizată în celulele sexuale, și soma, corpul, inert din punct de vedere genetic, afirmând independența absolută a germenului față de soma. [Pron. vais-. / < engl. weismannism, cf. August Weissmann – biolog german].

WEISMANNÍSM VAIS-/ s. n. teorie în biologie care postulează separarea organismului în două părți distincte: germenul, substanța ereditară, localizată în celulele sexuale, și soma, corpul, inert din punct de vedere genetic, afirmând independența absolută a germenului față de soma. (< engl. weismannism)

WEISMANNÍSM s. n. Teorie în biologie care postulează separarea organismului în două părți distincte: germenul, substanța ereditară, localizată în celulele sexuale, și soma, corpul, inert din punct de vedere genetic, afirmând independența absolută a germenului față de soma. [Pr. vais-] (din engl. weismannism, după August Weismann (1834-1914), biolog german)

Intrare: weismannism
  • pronunție: vais-
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR, MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular weismannism weismannismul
plural
genitiv-dativ singular weismannism weismannismului
plural
vocativ singular
plural

weismannism

  • 1. Teorie în biologie care postulează separarea organismului în două părți distincte: germenul, substanța ereditară, localizată în celulele sexuale, și soma, corpul, inert din punct de vedere genetic, afirmând independența absolută a germenului față de soma.
    surse: DN

etimologie:

  • limba engleză weismannism
    surse: DN
  • Cf. August Weissmann – biolog german.
    surse: DN