16 definiții pentru zăcaș zacăș

ZĂCÁȘ, -Ă, zăcași, -e, adj. (Pop.) 1. Care zace bolnav în pat; fără putere; p. ext. leneș, trândav. 2. Fig. Rău, răutăcios, invidios; răzbunător. – Zăcea + suf. -aș.

ZĂCÁȘ, -Ă, zăcași, -e, adj. (Reg.) 1. Care zace bolnav în pat; fără putere; p. ext. leneș, trândav. 2. Fig. Rău, răutăcios, invidios; răzbunător. – Zăcea + suf. -aș.

ZĂCÁȘ, – Ă, zăcași, -e, adj. ( Munt., Transilv.) Care zace bolnav în pat, fără putere; p. ext. care lenevește, trîndăvește (v. leneș, trîndav). Pintea... ca om zăcaș ce era, își lăsa totdeauna vreme și cu atît mai puțin putea să se pripească acum, cînd era vorba de niște lucruri pe care nu-i venea să le. creadă. SLAVICI, O. I 152. ♦ Fig. Rău, răutăcios, invidios; răzbunător, [Pigmeii] erau zăcași la inimă și aveau pizmă... pe oamenii ceilalți. ISPIRESCU, U. 62. Tată-său, moșu-său, buni și străbuni, ciocoi zăcași și răi, slugi plecate a tuturor puternicilor. GHICA, S. 90. ◊ (Substantivat) Creștea carnea pe el de mulțumire, cînd vedea că freacă ridichea becisnicului de zăcaș, după cum i se cuvenea. ISPIRESCU, L. 108.

ZĂCÁȘ, -Ă, zăcași, -e, adj. (Reg.) Care zace bolnav în pat, fără putere; p. ext. leneș, trândav. ♦ Fig. Rău, răutăcios, invidios; răzbunător. – Din jăcaș (înv.; după zăcea).

zăcáș (pop.) adj. m., pl. zăcáși; i. zăcáșă, pl. zăcáșe

zăcáș adj. m., pl. zăcáși; f. sg. zăcáșă, pl. zăcáșe

ZĂCÁȘ adj. v. dușmănos, gelos, invidios, pizmaș, pizmuitor, ranchiunos, răzbunător.

ZĂCÁȘ adj., s. v. indolent, leneș, puturos, trândav, trântor.

zăcaș a. și m. vindicativ: era pizmătareț și zăcaș la inimă ISP. [Lit. bolnav].

zăcáș, -ă adj. (din jacaș supt infl. luĭ zac). Munt. vest. Vindicativ.

zacáș, ~ă a vz zăcaș

zacắș, ~ă a vz zăcaș[1]

  1. În original accentul este zacắș (probabil greșit). — cata

záciș, ~ă a vz zăcaș

ZÁCĂȘ, -Ă, (Mold.) adj. Leneș, puturos. (din zăcea)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

zăcaș adj. v. DUȘMĂNOS. GELOS. INVIDIOS. PIZMAȘ. PIZMUITOR. RANCHIUNOS. RĂZBUNĂTOR.

zăcaș adj, s. v. INDOLENT. LENEȘ. PUTUROS. TRÎNDAV. TRÎNTOR.

Intrare: zăcaș
zăcaș adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zăcaș zăcașul zăcașă zăcașa
plural zăcași zăcașii zăcașe zăcașele
genitiv-dativ singular zăcaș zăcașului zăcașe zăcașei
plural zăcași zăcașilor zăcașe zăcașelor
vocativ singular
plural
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zacăș zacășul zacășă zacășa
plural zacăși zacășii zacășe zacășele
genitiv-dativ singular zacăș zacășului zacășe zacășei
plural zacăși zacășilor zacășe zacășelor
vocativ singular zacășule, zacășe zacășă, zacășo
plural zacășilor zacășelor

zăcaș zacăș

etimologie:

  • Zăcea + sufix -aș.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • învechit jăcaș (după zăcea).
    surse: DLRM