2 intrări

O definiție

ZGHILȚUÍ, zghílțui, vb. IV. Tranz. (Var.) Zbilțui. (zghilț + suf. -ui)

Intrare: zghilțui
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) zghilțui zghilțuire zghilțuit zghilțuind singular plural
zghilțuie zghilțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) zghilțui (să) zghilțui zghilțuiam zghilțuii zghilțuisem
a II-a (tu) zghilțui (să) zghilțui zghilțuiai zghilțuiși zghilțuiseși
a III-a (el, ea) zghilțuie (să) zghilțuie zghilțuia zghilțui zghilțuise
plural I (noi) zghilțuim (să) zghilțuim zghilțuiam zghilțuirăm zghilțuiserăm, zghilțuisem*
a II-a (voi) zghilțuiți (să) zghilțuiți zghilțuiați zghilțuirăți zghilțuiserăți, zghilțuiseți*
a III-a (ei, ele) zghilțuie (să) zghilțuie zghilțuiau zghilțui zghilțuiseră
Intrare: zghilțuire
zghilțuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zghilțuire zghilțuirea
plural zghilțuiri zghilțuirile
genitiv-dativ singular zghilțuiri zghilțuirii
plural zghilțuiri zghilțuirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)