2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZVÂRCOLÍRE, zvârcoliri, s. f. Faptul de a se zvârcoli; mișcare spasmodică; agitare, frământare, zvârcolitură. – V. zvârcoli.

ZVÂRCOLÍRE, zvârcoliri, s. f. Faptul de a se zvârcoli; mișcare spasmodică; agitare, frământare, zvârcolitură. – V. zvârcoli.

ZVÂRCOLÍRE, zvârcoliri, s. f. Faptul de a se zvârcoli; mișcare spasmodică; agitare, frământare.

ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

SVILCOLÍ vb. IV. v. zvîrcoli.

VÎRCOLÍ vb. IV v. zvîrcoli.

ZVÎRCOLÍ, zvîrcolesc, vb. IV. Refl. A se zbate, a face mișcări spasmodice. începură să se împiedice de trupuri căzute, unele înțepenite, altele care încă se zvîrcoleau. PAS, Z. IV 86. Capul cerbului, zvîrcolindu-se dureros, striga cu jale. CREANGĂ, P. 226. ◊ Fig. [Fagii] se zvîrcoleau în suflarea vîntului, își făceau semne unul altuia cu crengile. DUMITRIU, N. 187. Limbile de flăcări țîșneau, se zvîrcoleau, se împleteau neîncetat ca niște șerpi. REBREANU, R. II 105. Deodată, ca un șarpe de foc se zvîrcolește în nori, ș-un tunet groaznic zguduie cuprinsul. VLAHUȚĂ, O. A. II 155. (Tranz.) Sălciile își zvîrcoleau frunzișul deasupra apei. C. PETRESCU, S. 28. ♦ A se răsuci (în așternut), a se întoarce de pe o parte pe alta fără a-și găsi locul (din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare). Se zvîrcoli neliniștită. Îi era prea cald cu atîtea pături. DUMITRIU, N. 134. Toată noaptea a vorbit într-aiurea și te-a chemat. Toată noaptea s-a zvîrcolit în pînzele patului. GALACTION, O. I 77. În arșița cea dogoritoare a zilei văzu aproape de pădure un țințar zvîrcolindu-se în nisipul cel fierbinte. EMINESCU, N. 19. Fig. Ideea se zvîrcolea în sufletul lui, dar nu izbutea să se înfăptuiască pe hîrtie. REBREANU, I. 103. Tot ținutul s-a zvîrcolit într-o năvală de vești, care de care mai năbădăioasă. POPA, V. 187. ♦ A se frămînta, a se zbuciuma, a se agita. Grecul se zvîrcolea de ciudă; dar n-avea ce face. CONTEMPORANUL, VII 117. ♦ A se mișca cu vioiciune încoace și încolo. Erau unsprezece bursucei, cari se zvîrcoleau, chițăind. subt ugerul mamei. ODOBESCU, S. III 42. – Variante: zvîrgolí (SBIERA, P. 82), vîrcolí (GANE, N. II 67), svilcolí (NEGRUZZI, S. II 165) vb. IV.

ZVÎRCOLÍRE, zvîrcoliri, s. f. Faptul de a se zvîrcoli. Mișcare bruscă și spasmodică, pricinuită de o durere puternică; zbatere. Iar generosul sînge din vine i se-mparte în lungi șiroaie care roșesc al său vestmînt Și capul i se zbate în zvîrcoliri deșarte. MACEDONSKI, O. I 255. Păzitorii norocului auzi urletul și zvîrcolirea balaurilor, și ieși să-l întîmpine la poartă. ȘEZ. IX 114. 2. Fig. Agitare, frămîntare. De unde eram, am văzut lămurit zvîrcolirea luptei. SADOVEANU, P. S. 136. Îi era somn, rîvnea să doarmă, dar, cu cît încerca să-și mulcomească zvîrcolirile sufletului, cu atît gîndurile izvorau mai furtunoase. REBREANU, P. S. 164.

ZVÎRGOLÍ vb. IV. v. zvîrcoli.

ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice. ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo (de neastâmpăr); a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa. – Comp. bg. vărgaljam.

A SE ZVÂRCOLÍ mă ~ésc intranz. 1) A face mișcări bruște și convulsive (din cauza unor dureri puternice sau pentru a scăpa dintr-o strânsoare); a se zbate; a se smuci. 2) A se răsuci în așternut de neliniște. 3) A se mișca încolo și încoace (de neastâmpăr); a nu sta locului; a se frământa; a se agita. 4) fig. A fi cuprins de zbucium; a se agita cu violență; a se neliniști; a se zbuciuma; a se îngrijora; a se frământa. /<bulg. vărgaljan

svârcolì v. a se suci, a se sbate de durere: se svârcolește ca un șarpe. [Cf. slovean SVRĬETI, a suci, și ocol (cf. rotocol)].

svârcolire f. 1. încolăciturâ; 2. convulsiune.

vârcolì v. a se svârcoli; se vârcolia în brațele mele NEGR. [Tras din vârcol, învârtejire: origină necunoscută].

zvîrcolésc și (nord) vîrc- (mă) v. refl. (d. vîrcol. Cp. și cu ung. vergödni, a. î.). Mă zbat, mă răsucesc de durere orĭ ca să scap de unde-s prins. În Trans. și zvîrg-, la Dos. vîrg-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zvârcolíre s. f., g.-d. art. zvârcolírii; pl. zvârcolíri

zvârcolíre s. f., g.-d. art. zvârcolírii; pl. zvârcolíri

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârcolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvârcolésc, imperf. 3 sg. zvârcoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. zvârcoleáscă

arată toate definițiile

Intrare: zvârcolire
zvârcolire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvârcolire
  • zvârcolirea
plural
  • zvârcoliri
  • zvârcolirile
genitiv-dativ singular
  • zvârcoliri
  • zvârcolirii
plural
  • zvârcoliri
  • zvârcolirilor
vocativ singular
plural
Intrare: zvârcoli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zvârcoli
  • zvârcolire
  • zvârcolit
  • zvârcolitu‑
  • zvârcolind
  • zvârcolindu‑
singular plural
  • zvârcolește
  • zvârcoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zvârcolesc
(să)
  • zvârcolesc
  • zvârcoleam
  • zvârcolii
  • zvârcolisem
a II-a (tu)
  • zvârcolești
(să)
  • zvârcolești
  • zvârcoleai
  • zvârcoliși
  • zvârcoliseși
a III-a (el, ea)
  • zvârcolește
(să)
  • zvârcolească
  • zvârcolea
  • zvârcoli
  • zvârcolise
plural I (noi)
  • zvârcolim
(să)
  • zvârcolim
  • zvârcoleam
  • zvârcolirăm
  • zvârcoliserăm
  • zvârcolisem
a II-a (voi)
  • zvârcoliți
(să)
  • zvârcoliți
  • zvârcoleați
  • zvârcolirăți
  • zvârcoliserăți
  • zvârcoliseți
a III-a (ei, ele)
  • zvârcolesc
(să)
  • zvârcolească
  • zvârcoleau
  • zvârcoli
  • zvârcoliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zvârgoli
  • zvârgolire
  • zvârgolit
  • zvârgolitu‑
  • zvârgolind
  • zvârgolindu‑
singular plural
  • zvârgolește
  • zvârgoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zvârgolesc
(să)
  • zvârgolesc
  • zvârgoleam
  • zvârgolii
  • zvârgolisem
a II-a (tu)
  • zvârgolești
(să)
  • zvârgolești
  • zvârgoleai
  • zvârgoliși
  • zvârgoliseși
a III-a (el, ea)
  • zvârgolește
(să)
  • zvârgolească
  • zvârgolea
  • zvârgoli
  • zvârgolise
plural I (noi)
  • zvârgolim
(să)
  • zvârgolim
  • zvârgoleam
  • zvârgolirăm
  • zvârgoliserăm
  • zvârgolisem
a II-a (voi)
  • zvârgoliți
(să)
  • zvârgoliți
  • zvârgoleați
  • zvârgolirăți
  • zvârgoliserăți
  • zvârgoliseți
a III-a (ei, ele)
  • zvârgolesc
(să)
  • zvârgolească
  • zvârgoleau
  • zvârgoli
  • zvârgoliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vârcoli
  • vârcolire
  • vârcolit
  • vârcolitu‑
  • vârcolind
  • vârcolindu‑
singular plural
  • vârcolește
  • vârcoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vârcolesc
(să)
  • vârcolesc
  • vârcoleam
  • vârcolii
  • vârcolisem
a II-a (tu)
  • vârcolești
(să)
  • vârcolești
  • vârcoleai
  • vârcoliși
  • vârcoliseși
a III-a (el, ea)
  • vârcolește
(să)
  • vârcolească
  • vârcolea
  • vârcoli
  • vârcolise
plural I (noi)
  • vârcolim
(să)
  • vârcolim
  • vârcoleam
  • vârcolirăm
  • vârcoliserăm
  • vârcolisem
a II-a (voi)
  • vârcoliți
(să)
  • vârcoliți
  • vârcoleați
  • vârcolirăți
  • vârcoliserăți
  • vârcoliseți
a III-a (ei, ele)
  • vârcolesc
(să)
  • vârcolească
  • vârcoleau
  • vârcoli
  • vârcoliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • svârcoli
  • svârcolire
  • svârcolit
  • svârcolitu‑
  • svârcolind
  • svârcolindu‑
singular plural
  • svârcolește
  • svârcoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • svârcolesc
(să)
  • svârcolesc
  • svârcoleam
  • svârcolii
  • svârcolisem
a II-a (tu)
  • svârcolești
(să)
  • svârcolești
  • svârcoleai
  • svârcoliși
  • svârcoliseși
a III-a (el, ea)
  • svârcolește
(să)
  • svârcolească
  • svârcolea
  • svârcoli
  • svârcolise
plural I (noi)
  • svârcolim
(să)
  • svârcolim
  • svârcoleam
  • svârcolirăm
  • svârcoliserăm
  • svârcolisem
a II-a (voi)
  • svârcoliți
(să)
  • svârcoliți
  • svârcoleați
  • svârcolirăți
  • svârcoliserăți
  • svârcoliseți
a III-a (ei, ele)
  • svârcolesc
(să)
  • svârcolească
  • svârcoleau
  • svârcoli
  • svârcoliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • svilcoli
  • svilcolire
  • svilcolit
  • svilcolitu‑
  • svilcolind
  • svilcolindu‑
singular plural
  • svilcolește
  • svilcoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • svilcolesc
(să)
  • svilcolesc
  • svilcoleam
  • svilcolii
  • svilcolisem
a II-a (tu)
  • svilcolești
(să)
  • svilcolești
  • svilcoleai
  • svilcoliși
  • svilcoliseși
a III-a (el, ea)
  • svilcolește
(să)
  • svilcolească
  • svilcolea
  • svilcoli
  • svilcolise
plural I (noi)
  • svilcolim
(să)
  • svilcolim
  • svilcoleam
  • svilcolirăm
  • svilcoliserăm
  • svilcolisem
a II-a (voi)
  • svilcoliți
(să)
  • svilcoliți
  • svilcoleați
  • svilcolirăți
  • svilcoliserăți
  • svilcoliseți
a III-a (ei, ele)
  • svilcolesc
(să)
  • svilcolească
  • svilcoleau
  • svilcoli
  • svilcoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zvârcolire

  • 1. Faptul de a se zvârcoli; mișcare spasmodică.
    exemple
    • Iar generosul sînge din vine i se-mparte în lungi șiroaie care roșesc al său vestmînt Și capul i se zbate în zvîrcoliri deșarte. MACEDONSKI, O. I 255.
      surse: DLRLC
    • Păzitoru norocului auzi urletul și zvîrcolirea balaurilor, și ieși să-l întîmpine la poartă. ȘEZ. IX 114. 2.
      surse: DLRLC
    • figurat De unde eram, am văzut lămurit zvîrcolirea luptei. SADOVEANU, P. S. 136.
      surse: DLRLC
    • figurat Îi era somn, rîvnea să doarmă, dar, cu cît încerca să-și mulcomească zvîrcolirile sufletului, cu atît gîndurile izvorau mai furtunoase. REBREANU, P. S. 164.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi zvârcoli
    surse: DEX '98 DEX '09

zvârcoli zvârgoli vârcoli svârcoli svilcoli

  • 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: zbate 6 exemple
    exemple
    • Începură să se împiedice de trupuri căzute, unele înțepenite, altele care încă se zvîrcoleau. PAS, Z. IV 86.
      surse: DLRLC
    • Capul cerbului, zvîrcolindu-se dureros, striga cu jale. CREANGĂ, P. 226.
      surse: DLRLC
    • figurat [Fagii] se zvîrcoleau în suflarea vîntului, își făceau semne unul altuia cu crengile. DUMITRIU, N. 187.
      surse: DLRLC
    • figurat Limbile de flăcări țîșneau, se zvîrcoleau, se împleteau neîncetat ca niște șerpi. REBREANU, R. II 105.
      surse: DLRLC
    • figurat Deodată, ca un șarpe de foc se zvîrcolește în nori, ș-un tunet groaznic zguduie cuprinsul. VLAHUȚĂ, O. A. II 155.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv figurat Sălciile își zvîrcoleau frunzișul deasupra apei. C. PETRESCU, S. 28.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: întoarce 5 exemple
      exemple
      • Se zvîrcoli neliniștită. Îi era prea cald cu atîtea pături. DUMITRIU, N. 134.
        surse: DLRLC
      • Toată noaptea a vorbit într-aiurea și te-a chemat. Toată noaptea s-a zvîrcolit în pînzele patului. GALACTION, O. I 77.
        surse: DLRLC
      • În arșița cea dogoritoare a zilei văzu aproape de pădure un țînțar zvîrcolindu-se în nisipul cel fierbinte. EMINESCU, N. 19.
        surse: DLRLC
      • figurat Ideea se zvîrcolea în sufletul lui, dar nu izbutea să se înfăptuiască pe hîrtie. REBREANU, I. 103.
        surse: DLRLC
      • figurat Tot ținutul s-a zvîrcolit într-o năvală de vești, care de care mai năbădăioasă. POPA, V. 187.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. prin extensiune A se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: învârti un exemplu
        exemple
        • Erau unsprezece bursucei, cari se zvîrcoleau, chițăind. subt ugerul mamei. ODOBESCU, S. III 42.
          surse: DLRLC
  • 2. figurat A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: agita frământa zbuciuma un exemplu
    exemple
    • Grecul se zvîrcolea de ciudă; dar n-avea ce face. CONTEMPORANUL, VII 117.
      surse: DLRLC

etimologie: