țâță țiță

  • 1. Organ de secreție a laptelui la mamifere; glandă mamelară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX popular sinonime: mamelă sân diminutive: țâțișoară 4 exemple
    exemple
    • Puiul de lup, cînd dă de sînge, lasă țîța lupoaicei și e lup ! DELAVRANCEA, O. II 116.
      surse: DLRLC
    • Adormiți fiind purceii cu țîța în gură, voinicul băgă mîna binișor și apucă un purcel. ISPIRESCU, L. 129.
      surse: DLRLC
    • M-oi întoarce la mama, ca să mai sug înc-o dată laptele cel de văpaie albă a țîțelor ei. EMINESCU, N. 24.
      surse: DLRLC
    • Plumbul, intrînd subt țîța stîngă, a frînt o coastă. NEGRUZZI, S. I 29.
      surse: DLRLC
    • 1.1. De țâță = (despre copii) sugar.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX locuțiune adjectivală
    • 1.2. (Despre o femeie) Cu țâță = care alăptează.
      exemple
      • Mama cu țîță să nu umble cu canforă... că pe urmă îi înțarcă țîța. ȘEZ. VI 59.
        surse: DLRLC
    • 1.3. La țâță = la sân, la piept, sugând.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC locuțiune adverbială 3 exemple
      exemple
      • Simion Lungu, beat-leucă, răzimat de un colț de masă, își înjura nevasta care stătea lîngă el, în picioare, cu un copilaș la țîță. REBREANU, I. 34.
        surse: DLRLC
      • Se apropia Anghelina lui Nistor Mucenicu, desculță, cu un copil la țîță și altul, de vreo patru ani, de mînă. REBREANU, R. I 176.
        surse: DLRLC
      • Pe coastele dealurilor se văd... femei rătăcind cu pruncii la țîță. RUSSO, O. 34.
        surse: DLRLC
    • 1.4. A da țâța = a da să sugă, a alăpta.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX expresie 2 exemple
      exemple
      • Dați-i nițică țîță băiatului meu... Hulpav, frate-meu se repede și suge. STANCU, D. 232.
        surse: DLRLC
      • Copilul pînă nu plînge, mă-sa nu-i dă țîță. ȘEZ. I 218.
        surse: DLRLC
    • 1.5. (Despre o femeie) A avea țâță = a avea lapte suficient pentru a-și alăpta copilul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX expresie un exemplu
      exemple
      • Dar ai țiță de ajuns ? CONTEMPORANUL, IV 390.
        surse: DLRLC
  • 2. Gurguiul urciorului, prin care se bea apă.
    surse: DEX '09 NODEX DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Vrei un ulcior cu țîță ori un ulcior cu flori de smalț albe pe burtă. STANCU, D. 43.
      surse: DLRLC
  • 3. Celulă în care se dezvoltă matca albinelor; țâțână.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX popular sinonime: botcă
  • 4. Compuse:
    • 4.1. Țâța-caprei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX compus botanică sinonime: barba-caprei
    • 4.2. Țâța-caprei.
      surse: NODEX compus botanică
      • comentariu Definițe aproape identică cu cea de la țâța-vacii.
    • 4.3. Țâța-oii = plantă erbacee veninoasă cu tulpina erectă, cu frunze păroase și cu flori mari, roșii sau galbene, dispuse în inflorescențe.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX compus botanică sinonime: degetar
    • 4.4. Țâța-oii = plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze mari, subțiate spre pețiol, și cu flori galbene-închise, dispuse în umbele. Vezi ciuboțică
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX compus botanică sinonime: ciuboțica-cucului
    • 4.5. Țâța-vacii = varietate de viță de vie care produce struguri cu boabe lunguiețe, cărnoase (Vitis).
      surse: DEX '09 DLRLC compus botanică sinonime: razachie
      • comentariu Definițe aproape identică cu cea de la țâța-caprei.
    • 4.6. Țâța-vacii = plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze mari, ovale, și cu flori galbene, dispuse în umbele. Vezi ciuboțică.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX compus botanică sinonime: ciuboțica-cucului
    • 4.7. Țâța-vacii = plantă erbacee cu frunzele dispuse în rozetă și cu florile galbene, așezate în umbele la vârful tulpinii (Primula elatior).
      surse: DEX '09 DLRLC compus botanică
    • 4.8. Țâța-fiului = plantă de munte cu rizom scurt și gros, tulpină înaltă, frunze ovale și flori roșii (Polygonum bistorca).
      surse: DEX '09 NODEX compus botanică
    • 4.9. Țâța-mielului = plantă erbacee decorativă cu tulpina erectă, cu frunze cărnoase și eliptice, cu flori roz sau roșii.
      surse: DEX '09 NODEX compus botanică sinonime: urechelniță
    • 4.10. Țâța-oilor = plantă erbacee medicinală, cu tulpina erectă și păroasă, cu frunze eliptice, mari, și cu flori galbene, care crește în regiuni umede montane.
      surse: DEX '09 NODEX compus botanică sinonime: arnică

etimologie:

12 definiții

ȚÂȚĂ s. I. 1. v. sân. 2. v. uger. II. țâța-vacii v. razachie.

ȚÂȚĂ s. v. gurgui, țâțână.

țăță f. 1. organ glandulos care secretează lapte la femeie și la partea femeiască a mamiferelor, scurt timp după ce au născut fătul: a da țăță, a suge țăță; 2. fig. vârstă de alăptat: copil de țăță; 3. nume de plante: țăța caprei v. barba caprei; țăța oii, a) Munt. cioboțica cucului; b) Mold. degetar; 4. varietate de struguri (v. țăța vacii); țăța vacii, a) Munt. cioboțica cucului; b) varietate de struguri roșii deschiși în forma unei țățe de vacă. [Lat. TITIA: vorbă luată din graiul copiilor și de aceea familiară multor limbi].

țî́ță și (maĭ vechĭ) țíță f., pl. e (lat. pop. tĭtia, carne, vgr. titthe, doĭcă, titthós, gurguiu țîțeĭ; it. retta, pv. cat. sp. pg. teta, fr. tette, gurguĭu țîțeĭ. Rom. țîță presupune un latin *tĭtia, de unde și it. zizza, rudă cu germ. zitze, vgerm. titta, germ. de jos titte, ol. tet, țița. D. rom. vine bg. cica. V. țîșînă, țițeĭ, ațîț). Fam. Mamelă, organu care secretează laptele la femeĭe (și care, maĭ turtit și fără să dea lapte, există și la bărbat). A da țiță, a alăpta. A suge țîță, a fi alăptat. Copil de țîță, prunc care suge țîță. Fig. Ridicătură, înălțătură de pămînt: de pe țîță se vedea tot satu. Numirĭ de plante: țîța capreĭ saŭ a vaciĭ, un fel de strugurĭ cu boabe lungĭ. Țița vaciĭ (Munt.), cĭoboțica cuculuĭ, o plantă primulacee. Țîța oiĭ (Mold.), degetar.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

țîța-miélului s. v. URECHELNIȚĂ.

țîța-óii s. v. ARNICĂ. CIUBOȚICA-CUCULUI. DEGETAR. DEGETARIȚĂ. DEGEȚEL. PODBAL-DE-MUNTE.

țîța-vácii s. v. CIUBOȚICA-CUCULUI.

țî́ță s. v. GURGUI. ȚÎȚÎNĂ.

ȚÎ́ȚĂ s. 1. (ANAT.) mamelă, piept, sîn, (prin Olt., depr.) zătoáre. (~ la femei.) 2. (ANAT.) mamelă, uger. (~ la mamifere.) 3. (BOT.) țîța-vacii = razachie. (~ este o specie de struguri.)

țấță, țâțe, s.f. – 1. (pop.) Sân, mamelă. 2. Gurguiul ulciorului prin care se bea apă. – Lat. *titia (DEX, MDA).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

femeie șnur, fără țâțe, fără cur expr. (vulg., glum.) femeie exagerat de slabă.

țâță, țâțe s. f. 1. mamelă, sân. 2. tetină. 3. suzetă.

Intrare: țâță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țâță țâța
plural țâțe țâțele
genitiv-dativ singular țâțe țâței
plural țâțe țâțelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țiță țița
plural țițe țițele
genitiv-dativ singular țițe țiței
plural țițe țițelor
vocativ singular
plural

7 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ȚẤȚĂ, țâțe, s. f. 1. (Pop.) Sân, mamelă. ◊ Loc. adj. De țâță = (despre copii) sugar. ◊ Loc. adv. La țâță = la sân, la piept. ◊ Expr. A da țâță = a da să sugă, a alăpta. A avea țâță = a avea lapte suficient pentru a-și alăpta copilul. 2. Gurguiul urciorului, prin care se bea apă. 3. (Pop.) Celulă în care se dezvoltă matca albinelor. 4. Compuse: (Bot.) țâța-caprei = a) barba-caprei; b) plantă erbacee cu frunzele alungite, cu florile galbene-aurii (Tragopogon pratensis); țâța-oii = a) degetar; b) ciuboțica-cucului; țâța-vacii = a) varietate de viță-de-vie care produce struguri cu boabe lunguiețe, cărnoase; razachie (Vitis); b) ciuboțica-cucului; c) plantă erbacee cu frunzele dispuse în rozetă și cu florile galbene, așezate în umbele la vârful tulpinii (Primula elatior); țâța-fiului = plantă de munte cu rizom scurt și gros, tulpină înaltă, frunze ovale și flori roșii (Polygonum bistorca); țâța-mielului = urechelniță; țâța-oilor = arnică. – Lat. *titia.

ȚẤȚĂ, țâțe, s. f. 1. (Pop.) Sân, mamelă. ◊ Loc. adj. De țâță = (despre copii) sugar. ◊ Loc. adv. La țâță = la sân, la piept. ◊ Expr. A da țâța = a da să sugă, a alăpta. A avea țâță = a avea lapte suficient pentru a-și alăpta copilul. 2. Gurguiul urciorului, prin care se bea apă. 3. (Pop.) Celulă în care se dezvoltă matca albinelor. 4. Compuse: (Bot.) țâța-caprei = a) barba-caprei; b) plantă erbacee cu frunzele alungite, cu florile galbene-aurii (Tragopogon pratensis); țâța-oii = a) degetar; b) ciuboțica-cucului; țâța-vacii = a) varietate de viță de vie care produce struguri cu boabe lunguiețe, cărnoase; razachie (Vitis); b) ciuboțica-cucului; c) plantă erbacee cu frunzele dispuse în rozetă și cu florile galbene, așezate în umbele la vârful tulpinii (Primula elatior); țâța-fiului = plantă de munte cu rizom scurt și gros, tulpină înaltă, frunze ovale și flori roșii (Polygonum bistorca); țâța-mielului = urechelniță; țâța-oilor = arnică. – Lat. *titia.

ȚÎ́ȚĂ, țîțe, s. f. 1. Mamelă. Puiul de lup, cînd dă de sînge, lasă țîța lupoaicei și e lup ! DELAVRANCEA, O. II 116. Adormiți fiind purceii cu țîța în gură, voinicul băgă mîna binișor și apucă un purcel. ISPIRESCU, L. 129. M-oi întoarce la mama, ca să mai sug înc-o dată laptele cel de văpaie albă a țîțelor ei. EMINESCU, N. 24. Plumbul, intrînd subt țîța stîngă, a frînt o coastă. NEGRUZZI, S. I 29. ◊ Loc. adv. (Popular, în legătură cu modul de a ține sau de a purta un sugaci) La țîță = la piept, la sîn, sugînd. Simion Lungu, beat-leucă, răzimat de un colț de masă, își înjura nevasta care stătea lîngă el, în picioare, cu un copilaș la țîță. REBREANU, I. 34. Se apropia Anghelina lui Nistor Mucenicu, desculță, cu un copil la țîță și altul, de vreo patru ani, de mînă. id. R. I 176. Pe coastele dealurilor se văd... femei rătăcind cu pruncii la țîță. RUSSO, O. 34. ◊ Copil de țîță v. copil (2). ◊ Loc. adj. (Despre o femeie) Cu țîță = care alăptează. Mama cu țîță să nu umble cu canforă... că pe urmă îi înțarcă țîța. ȘEZ. VI 59. ◊ Expr. A da țîță = a alăpta, a da să sugă. Dați-i nițică țîță băiatului meu... Hulpav, frate-meu se repede și suge. STANCU, D. 232. Copilul pînă nu plînge, mă-sa nu-i dă țîță. ȘEZ. I 218. (Despre o femeie) A avea țîță = a avea secrețiune suficientă de lapte pentru a-și alăpta copilul. (Atestat în forma țiță) Dar ai țiță de ajuns ? CONTEMPORANUL, IV 390. 2. Compuse: (Bot.) țîța-caprei = a) barba-caprei, v. barbă; b) plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunzele alungite și cu florile galbene-aurii (Tragopogon orientalis); țîța-oii = a) degetar; b) ciuboțica-cucului, v. ciuboțică; țîța-vacii = a) varietate a viței de vie care produce struguri cu boabe cărnoase și alungite (Vitis); razachie; b) ciuboțica-cucului, v. ciuboțică; c) plantă erbacee din familia primulaceelor, cu frunzele dispuse în rozetă și cu florile galbene așezate în umbelă la vîrful tulpinii (Primula elatior). 3. (Popular) Gurguiul urciorului, prin care se bea apă. Vrei un ulcior cu țîță ori un ulcior cu flori de smalț albe pe burtă. STANCU, D. 43. 4. (Popular) Celulă în care se dezvoltă matca albinelor; țîțînă (2).

țấță (pop.) s. f., g.-d. art. țấței; pl. țấțe

țâță s. f., g.-d. art. țâței; pl. țâțe

ȚÂȚĂ ~e f. 1) pop. Organ de secreție a laptelui la mamifere; glandă mamelară; mamelă. ◊ Copil de ~ copil sugar. A da ~ a alăpta. A avea ~ a avea lapte în cantitate suficientă (în perioada alăptării copilului). ~a-vacii plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze mari, ovale, și cu flori galbene, dispuse în umbele; ciuboțica-cucului. ~a-caprei a) varietate de viță de vie cu boabe mari, lunguiețe și cărnoase; b) plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze lungi, înguste, și cu flori galbene-aurii, solitare; barba-caprei. ~a-mielului plantă erbacee decorativă cu tulpina erectă, cu frunze cărnoase și eliptice, cu flori roz sau roșii; urechelniță. ~a-oii a) plantă erbacee veninoasă cu tulpina erectă, cu frunze păroase și cu flori mari, roșii sau galbene, dispuse în inflorescențe; b) plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze mari, subțiate spre pețiol, și cu flori galbene-închise, dispuse în umbele. ~a-oilor plantă erbacee medicinală, cu tulpina erectă și păroasă, cu frunze eliptice, mari, și cu flori galbene, care crește în regiuni umede montane; arnică. ~a-fiului plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze mari, alungite, și cu flori roșii dispuse în spice terminale, care crește în regiuni umede montane. 2) reg. Celulă de fagure în care se dezvoltă matca; botcă. 3) pop. Parte în formă de cioc de la gura unor vase (pe unde se bea); gurgui. /<lat. titia