O definiție pentru abjurat (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abjurat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: abjura] (D. credințe religioase, doctrine, concepții) Care a fost renegat public. corectată

Intrare: abjurat (adj.)
abjurat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abjurat
  • abjuratul
  • abjuratu‑
  • abjura
  • abjurata
plural
  • abjurați
  • abjurații
  • abjurate
  • abjuratele
genitiv-dativ singular
  • abjurat
  • abjuratului
  • abjurate
  • abjuratei
plural
  • abjurați
  • abjuraților
  • abjurate
  • abjuratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

abjurat (adj.)

  • 1. (Despre credințe religioase, doctrine, concepții) Care a fost renegat public.
    surse: MDA2

etimologie:

  • abjura
    surse: MDA2