11 definiții pentru ablegat (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABLEGÁT, ablegați, s. m. Trimis extraordinar al papei. – Din fr. ablégat.

ablegat sm [At: DA / Pl: ~ați / E: lat ablegatus, fr ablégat, ger Ablegat] 1 Trimis al Papei. 2 (Trs; înv) Deputat.

ablegát s.m. 1 (bis.) Funcționar însărcinat de Papă cu misiuni speciale, reduse în prezent la rolul onorific de a se deplasa pentru a înmâna pălăria de cardinal, în momentul numirii, unui nou cardinal care nu se află la Roma. ♦ Gener. Legat, trimis special al Papei. 2 (înv.) Deputat. • pl. -ți. /<it. ablegato, lat. ablegatus, fr. ablégat, germ. Ablegat.

ABLEGÁT s.m. Trimis al papei. [Cf. fr. ablégat, lat. ablegatus].

ablegát s. m. legat1 (2) al papei. (< fr. ablégat, lat. ablegatus, germ. Ablegat)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ablegát (a-ble- / ab-le-) s. m., pl. ablegáți

ablegát s. m. (sil. a-ble-; mf. ab-), pl. ablegáți

ablegát s. m. (sil. mf. ab-), pl. ablegáți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ablegát (ablegáți), s. m. – Nunțiu, trimis apostolic. < Lat. „ablegatus” (sec. XVIII). Puțin întrebuințat.

Intrare: ablegat (s.m.)
  • silabație: a-ble-gat, ab-le-gat info
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ablegat
  • ablegatul
  • ablegatu‑
plural
  • ablegați
  • ablegații
genitiv-dativ singular
  • ablegat
  • ablegatului
plural
  • ablegați
  • ablegaților
vocativ singular
  • ablegatule
  • ablegate
plural
  • ablegaților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ablegat (s.m.)

etimologie: