O definiție pentru aciuit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ACIUÍ vb. IV v. aciua.
Intrare: aciuit
aciuit participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
aciua aciui aciuia acioa
- 1. A-și găsi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăși, a se oploși, a se aciola, a se agesti.exemple
- Fata se văicărea și ea, că nu știa... unde să se aciueze. ISPIRESCU, L. 335.surse: DLRLC
- Nici o lighioaie nu se poate aciua pe lîngă casă de răul vostru. CREANGĂ, A. 37.surse: DLRLC
- 1.1. A da adăpost.exemple
- Căpătă învoire de la femeia lui să-i aciueze [pe copii] în casă. ȘEZ. I 66.surse: DLRLC
-
-
- exemple
- Mănîncă și după aceea se aciuează. SBIERA, P. 58.surse: DLRLC
- 2.1. A (se) liniști.surse: MDA2 sinonime: liniști
-
etimologie:
- *accubiliaresurse: DEX '09 MDA2 DEX '98