6 definiții pentru acreditat (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACREDITÁT, -Ă, acreditați, -te, adj. (Adesea substantivat) Împuternicit ca reprezentant diplomatic al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin. – V. acredita.

ACREDITÁT, -Ă, acreditați, -te, adj. (Adesea substantivat) Împuternicit ca reprezentant diplomatic al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin. – V. acredita.

acreditat2, ~ă [At: I. PANȚU, C. 287 / Pl: ~ați, ~e / E: acredita] 1-2 smf, a (Fin) (Persoană) care beneficiază de un credit. 3 a (D. diplomați) Numit oficial ca reprezentant permanent într-o țară străină. 4 a Recunoscut (oficial).

ACREDITÁT, -Ă, acreditați, -te, adj. (Adesea substantivat) Împuternicit ca reprezentant plenipotențiar al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin. – V. acredita.

ACREDITÁT, -Ă adj. (adesea s.) Împuternicit ca reprezentant plenipotențiar. / < acredita].

ACREDITÁT, -Ă adj. (și s.) împuternicit ca reprezentant diplomatic. (< acredita)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acreditát adj. m., s. m. (sil. -cre-), pl. acreditáți; f. sg. acreditátă, pl. acreditáte

Intrare: acreditat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acreditat
  • acreditatul
  • acreditatu‑
plural
  • acreditați
  • acreditații
genitiv-dativ singular
  • acreditat
  • acreditatului
plural
  • acreditați
  • acreditaților
vocativ singular
  • acreditatule
  • acreditate
plural
  • acreditaților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acreditat, -ă (persoană) acreditată

  • 1. Persoană împuternicită ca reprezentant diplomatic al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM DN
  • 2. finanțe Persoană care beneficiază de un credit.
    surse: MDA2

etimologie:

  • vezi acredita
    surse: DEX '09 MDA2 DEX '98 DN