opțiuni
  • info

7 definiții pentru acrescent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACRESCÉNT, -Ă, acrescenți, -te, adj. (Despre părțile unei plante) Care crește și după fecundare. – Din fr. accrescent.

ACRESCÉNT, -Ă, acrescenți, -te, adj. (Despre părțile unei plante) Care crește și după fecundare. – Din fr. accrescent.

acrescént, ~ă a [At: DA / Pl: ~nți, ~e / E: fr accrescent] (Bot; d. organele de reproducere ale florii) Care continuă să crească până la maturitatea fructului.

ACRESCÉNT, -Ă adj. (Bot.; despre un organ) Cu tendință de creștere, care devine din ce în ce mai mare. [Cf. fr. accrescent, lat. accrescens].

ACRESCÉNT, -Ă adj. (despre flori) care continuă să crească și după înflorire. (< fr. accrescent)

ACRESCÉNT ~tă (~ți, ~te) bot. (despre un organ) Care are tendința de a crește mereu. [Sil. a-cres-] /<fr. accrescent


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acrescént (a-cres-) adj. m., pl. acrescénți; f. acrescéntă, pl. acrescénte

acrescént adj. m. (sil. -cres-), pl. acrescénți; f. sg. acrescéntă, pl. acrescénte

Intrare: acrescent
acrescent adjectiv
  • silabație: a-cres-cent info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acrescent
  • acrescentul
  • acrescentu‑
  • acrescentă
  • acrescenta
plural
  • acrescenți
  • acrescenții
  • acrescente
  • acrescentele
genitiv-dativ singular
  • acrescent
  • acrescentului
  • acrescente
  • acrescentei
plural
  • acrescenți
  • acrescenților
  • acrescente
  • acrescentelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acrescent

  • 1. (Despre părțile unei plante) Care crește și după fecundare.
    surse: DEX '09 MDA2 DEX '98 MDN '00
    • diferențiere Cu tendință de creștere, care devine din ce în ce mai mare.
      surse: DN

etimologie: