8 definiții pentru adjuvant (subst.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADJUVÁNT, -Ă, adjuvanți, -te, adj. s. m. (Substanță) care activează acțiunea unui medicament. [Pl. și: (n.) adjuvante] – Din fr. adjuvant, germ. Adjuvant.

adjuvant, ~ă sn, a [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: fr adjuvant] 1-2 (Medicament secundar) care se asociază cu un alt medicament.

ADJUVÁNT, -Ă adj., s.n. (Medicament secundar) care se asociază cu un alt medicament. [< fr. adjuvant].

ADJUVÁNT, -Ă adj., s. n. 1. (medicament) care se asociază cu un alt medicament. 2. (produs) care se adaugă unui material. 3. (fig.) auxiliar. (< fr. adjuvant, lat. adiuvans)

*adjuvánt, -ă adj. (lat. adjúvans, -ántis). Fiziol. Care ajută mistuirea și hrănirea. S. n., pl. e. Sarea e un adjuvant.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!adjuvant2 (medicament secundar) s. m., pl. adjuvanți

adjuvánt2 s. m. / s. n., pl. adjuvánți / adjuvánte

Intrare: adjuvant (subst.)
adjuvant2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adjuvant
  • adjuvantul
  • adjuvantu‑
plural
  • adjuvanți
  • adjuvanții
genitiv-dativ singular
  • adjuvant
  • adjuvantului
plural
  • adjuvanți
  • adjuvanților
vocativ singular
plural
adjuvant3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adjuvant
  • adjuvantul
  • adjuvantu‑
plural
  • adjuvante
  • adjuvantele
genitiv-dativ singular
  • adjuvant
  • adjuvantului
plural
  • adjuvante
  • adjuvantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adjuvant

  • 1. (Substanță) care activează acțiunea unui medicament.
    surse: DEX '09 DN
    • diferențiere (Medicament secundar) care se asociază cu un alt medicament.
      surse: MDA2
  • 2. (Produs) care se adaugă unui material.
    surse: MDN '00

etimologie: