15 definiții pentru agud iagod agut


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AGÚD, aguzi, s. m. (Reg.) Dud. – Din agudă.

AGÚD, aguzi, s. m. (Reg.) Dud. – Din agudă.

AGÚD, aguzi, s. m. (Reg.) Dud. – Din agudă.

agud sm [At: VARLAAM, C. 380 / V: ~ut, iagod / Pl: ~uzi / E: srb iagoda „fragă”] (Reg) Dud.

AGÚD, aguzi, s. m. (Mold.) Dud. Tresări în agudul înmugurit strigătul cucului. SADOVEANU, P. M. 256. Foaie verde lemn agud. ȘEZ. I 166.

AGÚD ~zi m. pop. Pom cu lemn tare, cu fructe mici, cărnoase, comestibile, ale cărui frunze sunt folosite ca hrană pentru viermii-de-mătase; dud. / Din agudă

AGUD s. m. (Mold.) Dud. Se sui într-un copaciu ce se cheamă agud. VARLAAM. Etimologie: sl. agoda. Cf. dud, frăgar.

agud m. numele moldovenesc al dudului. [Slav. AGOD].

agúd m. (d. agúdă). Est. Dud. – În Ban. Olt. ĭágod (după sîrb.).

ĭágod, ĭágodă1, V. agud.[1]

  1. 1. În original, greșit ĭágadă. LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

agúd (agúzi), s. m. – Dud (Morus nigra, morus blanca). Sl. *agoda (Hasdeu 534; DAR), a cărui existență se deduce din forma rom., și din sb. jagoda „fragă”. – Der. agudă, s. f. (dudă).

Intrare: agud
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agud
  • agudul
  • agudu‑
plural
  • aguzi
  • aguzii
genitiv-dativ singular
  • agud
  • agudului
plural
  • aguzi
  • aguzilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M5)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iagod
  • iagodul
plural
  • iagozi
  • iagozii
genitiv-dativ singular
  • iagod
  • iagodului
plural
  • iagozi
  • iagozilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agut
  • agutul
plural
  • aguți
  • aguții
genitiv-dativ singular
  • agut
  • agutului
plural
  • aguți
  • aguților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

agud iagod agut

  • 1. regional Pom cu lemn tare, cu fructe mici, cărnoase, comestibile, ale cărui frunze sunt folosite ca hrană pentru viermii-de-mătase.
    surse: DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC sinonime: dud attach_file 2 exemple
    exemple
    • Tresări în agudul înmugurit strigătul cucului. SADOVEANU, P. M. 256.
      surse: DLRLC
    • Foaie verde lemn agud. ȘEZ. I 166.
      surse: DLRLC

etimologie: