13 definiții pentru albăstreală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

albăstrea sf [At: ODOBESCU, ap. HEM 725 / Pl: ~eli / E: albăstri sau albastru + -eală] (Pop) 1 Culoare albastră (15). 2 Substanță de culoare albastră-indigo, care are proprietatea de a descompune culoarea galbenă și care se folosește în gospodărie și în industrie pentru accentuarea albului unor obiecte. corectată

ALBĂSTREÁLĂ, albăstreli, s. f. 1. Albastru, albăstrime. 2. Substanță de culoare albastră-indigo, care are proprietatea de a descompune culoarea galbenă și care se folosește în gospodărie și în industrie pentru accentuarea albului unor obiecte. – Albăstri + suf. -eală.

ALBĂSTREÁLĂ s. f. 1. Albastru, albăstrime. 2. Substanță de culoare albastră-indigo, care are proprietatea de a descompune culoarea galbenă și care se folosește în gospodărie și în industrie pentru accentuarea albului unor obiecte. – Albăstri + suf. -eală.

ALBĂSTREÁLĂ s. f. 1. Albastru, albăstrime. Frunzișul zbîrlit în soare, pătat de albăstreala pietrei-vinete. DUMITRIU. N. 249. În fund de tot, înălțindu-se în albăstreala înnegurată a cerului, se pierdeau culmile păduroase ale Steșicului, învelite în umbre viorii. ODOBESCU, S. III 195. 2. Substanță de culoare albastră-indigo, oarecare proprietatea de a descompune culcarea galbenă; se folosește în gospodărie și în unele industrii pentru a accentua albul unor obiecte care altfel ar fi gălbui (zahăr, hîrtie, rufe proaspăt spălate, var cu care se spoiesc pereții etc.); sineală.

ALBĂSTREÁLĂ s. f. 1. Albastru, albăstrime. 2. Substanță de culoare albastră-indigo, care are proprietatea de a descompune culoarea galbenă; se folosește în gospodărie și în industrie pentru accentuarea albului unor obiecte. – Din albăstri + suf. -eală.

ALBĂSTREÁLĂ ~éli f. Substanță de culoare albastră, folosită pentru a da o nuanță sinilie unor obiecte (lenjerie, var etc.); sineală. [G.-D. albăstrelii] /a albăstri + suf. ~eală

albăstreală f. 1. față albastră: albăstreala întunecată a cerului OD.; 2. văpseaua cu care țărancele albăstresc țeseturile.

albăstreálă f., pl. elĭ. Coloare albastră: albăstreala măriĭ. V. sineală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

albăstreálă s. f., g.-d. art. albăstrélii; pl. albăstréli

albăstreálă s. f., g.-d. art. albăstrélii; pl. albăstréli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALBĂSTREÁLĂ s. 1. v. ultramarin. 2. scrobeală albastră. (~ pentru rufe.)

ALBĂSTREA s. ultramarin, (reg.) vinețeală, (Transilv.) mierială, (Mold. și Bucov.) sineală. (~ pentru rufe.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

albăstreálă s. f. sg. (intl.) lei, bani românești

Intrare: albăstreală
albăstreală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albăstrea
  • albăstreala
plural
  • albăstreli
  • albăstrelile
genitiv-dativ singular
  • albăstreli
  • albăstrelii
plural
  • albăstreli
  • albăstrelilor
vocativ singular
plural

albăstreală

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Frunzișul zbîrlit în soare, pătat de albăstreala pietrei-vinete. DUMITRIU. N. 249.
      surse: DLRLC
    • În fund de tot, înălțîndu-se în albăstreala înnegurată a cerului, se pierdeau culmile păduroase ale Steșicului, învelite în umbre viorii. ODOBESCU, S. III 195.
      surse: DLRLC
  • 2. Substanță de culoare albastră-indigo, care are proprietatea de a descompune culoarea galbenă și care se folosește în gospodărie și în industrie pentru accentuarea albului unor obiecte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sineală

etimologie:

  • Albăstri + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09