10 definiții pentru albeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

albea sf [At: CALENDARIU (1844), 68 / V: (reg) ~ba / Pl: ~eli, (înv) ~ele / E: albi + -eală] 1 Albire (1). 2 (Cer) Culoare albă (42) Si: albeață (1), (rar) albețe, albiciune, albime, (îvr) albie2. 3 (Lpl) Cosmetice de culoare albă (42).

ALBEÁLĂ, (2) albeli, s. f. (Pop.) 1. Faptul de a (se) albi. 2. (La pl.) Cosmetice de culoare albă. – Albi + suf. -eală.

ALBEÁLĂ, (2) albeli, s. f. (Pop.) 1. Faptul de a (se) albi. 2. (La pl.) Cosmetice de culoare albă. – Albi + suf. -eală.

ALBEÁLĂ, (2) albeli și albele, s. f. (Rar) 1. Faptul de a albi; albire. După albeala vaselor se face smălțuirea. I. IONESCU, M. 437. 2. (La pl.) Cosmetice de culoare albă. Surda ostenești tu, babă, cu ale tale albeli, în deșert sînt și degeaba foițe și rumeneli. PANN, P. V. I 172. Vai, mîndruță, albă ești, Albă ești, frumoasă ești! Dar ești albă de albele. Roșie de rumenele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 439.

ALBEÁLĂ, (2) albeli, s. f. (Pop.) 1. Faptul de a (se) albi. 2. (La pl.) Cosmetice de culoare albă. – Din albi + suf. -eală.

albeală f. dres sau suliman alb: surda ostenești tu, babă, cu ale tale albeli PANN.

albeálă f., pl. elĭ (d. alb). Coloare albă. Dres (suliman) alb. V. alman.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

albeálă (pop.) s. f., g.-d. art. albélii; (farduri) pl. albéli

albeálă s. f., g.-d. art. albélii; (cosmetice) pl. albéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALBEÁLĂ s. v. albire, înălbire.

albea s. v. ALBIRE. ÎNĂLBIRE.

Intrare: albeală
albeală1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albea
  • albeala
plural
  • albeli
  • albelile
genitiv-dativ singular
  • albeli
  • albelii
plural
  • albeli
  • albelilor
vocativ singular
plural
albeală2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albea
  • albeala
plural
  • albele
  • albelele
genitiv-dativ singular
  • albele
  • albelei
plural
  • albele
  • albelelor
vocativ singular
plural

albeală popular

  • 1. (numai) singular Faptul de a (se) albi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: albire înălbire un exemplu
    exemple
    • După albeala vaselor se face smălțuirea. I. IONESCU, M. 437.
      surse: DLRLC
  • 2. (la) plural Cosmetice de culoare albă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Surda ostenești tu, babă, cu ale tale albeli, în deșert sînt și degeaba foițe și rumeneli. PANN, P. V. I 172.
      surse: DLRLC
    • Vai, mîndruță, albă ești, Albă ești, frumoasă ești! Dar ești albă de albele. Roșie de rumenele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 439.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Albi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09