14 definiții pentru amețeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amețea sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 425/36 / Pl: eli, ~țele / E: ameți + -eală] 1 Turburare a echilibrului stării fizice a unei persoane (din cauza bolii, a indispoziției, a emoției) Si: amețitură. 2 Pierdere (parțială și de scurtă durată) a cunoștinței Si: buimăcire, zăpăceală. 3 (Înv) Congestie cerebrală. 4 Îmbătare. 5 (Fig) Agitație. 6 Epilepsie. 7 (Reg; adesea îs -pentru pești) Gogoși otrăvite care se aruncă în apă pentru a produce amețirea peștilor. 8 (Bot; îc ) ~la-oilor sau cailor Răsfug (Chondrilla juncea).

AMEȚEÁLĂ, amețeli, s. f. Stare în care omul își pierde echilibrul din cauza unor tulburări circulatorii, vestibulare etc. – Ameți + suf. -eală.

AMEȚEÁLĂ, amețeli, s. f. Stare în care omul își pierde simțul echilibrului. – Ameți + suf. -eală.

AMEȚEÁLĂ, amețeli, s. f. 1. Stare de semileșin, în care omul își pierde simțul echilibrului și are impresia că totul se clatină și se învîrtește în jurul lui. Îi venea să cadă de amețeală. BUJOR, S. 122. Dumnezeu știe cît a rămas el acolo, pînă s-a dezmeticit din amețeala ce-i veni căzînd. ISPIRESCU, L. 100. Unia dondăneau ca nebunii, pînă-i apuca amețeala. CREANGĂ, A. 84. Am strigat, ieșind din amețeala ce mă cuprinsese întru auzul barbarelor numiri a buchilor. NEGRUZZI, S. I 9. Robinson... s-au cuprins de o amețeală cu greață. DRĂGHICI, R. 9. 2. Fig. Pierderea stăpînirii de sine, sub influența, unei emoții sau a unei impresii puternice; încredere exagerată în propriile sale forțe. Automulțumirea și amețeala de pe urma succeselor sînt cu atît mai primejdioase cu cît sarcinile complicate care stau în fața partidului cer o ridicare a nivelului întregii munci de partid și de stat. GHEORGHIU-DEJ, Î. DEM. 29.

AMEȚEÁLĂ, amețeli, s. f. Stare de semileșin, în care omul își pierde simțul echilibrului. – Din ameți + suf. -eală.

AMEȚEÁLĂ ~éli f. Stare patologică caracterizată prin pierderea echilibrului. A avea ~eli. [G.-D. amețelii] /a ameți + suf. ~eală

amețeală f. 1. stare bolnăvicioasă când toate par a se învârti în jurul nostru; 2. turburarea vederii de o lumină prea vie sau de vreun accident; 3. leșin.

amețeálă f., pl. elĭ. Stare bolnăvicioasă în care ți se pare că lucrurile se învîrtesc și care provine din învîrtire, din anemie, din osteneală, din băuturĭ alcoolice, din fumat ș. a.: copiiĭ s’aŭ învîrtit pînă ce ĭ-a apucat amețeala.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amețeálă s. f., g.-d. art. amețélii; pl. amețéli

amețeálă s. f., g.-d. art. amețélii; pl. amețéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AMEȚEÁLĂ s. 1. (MED.) vertij, vârtej, (înv.) scutură (A simțit o ~.) 2. v. buimăceală.

AMEȚEA s. 1. (MED.) vertij, vîrtej, (înv.) scutură. (A simțit o ~.) 2. buimăceală, buimăcire, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală, (înv. și reg.) uluială, uluire, (reg.) uimăceală, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehuială. (O stare de ~.)

Intrare: amețeală
amețeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amețea
  • amețeala
plural
  • amețeli
  • amețelile
genitiv-dativ singular
  • amețeli
  • amețelii
plural
  • amețeli
  • amețelilor
vocativ singular
plural

amețeală

  • 1. Stare în care omul își pierde echilibrul din cauza unor tulburări circulatorii, vestibulare etc.
    surse: DEX '09 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Îi venea să cadă de amețeală. BUJOR, S. 122.
      surse: DLRLC
    • Dumnezeu știe cît a rămas el acolo, pînă s-a dezmeticit din amețeala ce-i veni căzînd. ISPIRESCU, L. 100.
      surse: DLRLC
    • Unia dondăneau ca nebunii, pînă-i apuca amețeala. CREANGĂ, A. 84.
      surse: DLRLC
    • Am strigat, ieșind din amețeala ce mă cuprinsese întru auzul barbarelor numiri a buchilor. NEGRUZZI, S. I 9.
      surse: DLRLC
    • Robinson... s-au cuprins de o amețeală cu greață. DRĂGHICI, R. 9.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Pierderea stăpânirii de sine, sub influența unei emoții sau a unei impresii puternice; încredere exagerată în propriile sale forțe.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Automulțumirea și amețeala de pe urma succeselor sînt cu atît mai primejdioase cu cît sarcinile complicate care stau în fața partidului cer o ridicare a nivelului întregii munci de partid și de stat. GHEORGHIU-DEJ, Î. DEM. 29.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ameți + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09