9 definiții pentru amorțire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amorțire sf [At: BĂLCESCU, M. V. 580 / Pl: ~ri / V: (înv) amur~ / E: amorți] 1 Încremenire. 2 (Fig) Adormire. 3 (Fig) Oprire. 4 (Fig) Stingere. 5 Insensibilitate. 6 (Fig) Amuțire. 7-8 (Fig) Pierdere a vioiciunii (sau a puterii). 9 Hibernare. 10 (Fig) înghețare pe deasupra Si: amorțit1 (10). 11 (Fig) Atenuare. 12 (Fig) Încetare. 13 (Fig) Indiferență.

AMORȚÍRE, amorțiri, s. f. Faptul de a amorți; amorțeală; fig. indiferență, inerție. – V. amorți.

AMORȚÍRE, amorțiri, s. f. Faptul de a amorți; amorțeală; fig. indiferență, inerție. – V. amorți.

AMORȚÍRE, amorțiri, s. f. Faptul de a amorți. 1. Stare trecătoare de insensibilitate, de nemișcare a trupului sau a unei părți a trupului; amorțeală. Amorțirea mîinii.Fig. Numai pîrîul, minat cu grăbire, în calea lui... mai însemna, în amorțirea universală, eterna mișcare a vieții în vinele adormite ale lucrurilor. HOGAȘ, M. N. 132. Totul zace-n neclintire, în adîncă amorțire. ALECSANDRI, P. A. 95. 2. Fig. Indiferență, inerție, inactivitate.

AMORȚÍRE, amorțiri s. f. Faptul de a amorți; amorțeală; fig. indiferență, inerție.

amorțire f. 1. înțepenire; 2. fig. letargie.

amorțíre f. Acțiunea de a amorți. Starea celuĭ amorțit. Fig. Decadență: amorțirea literaturiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amorțíre s. f., g.-d. art. amorțírii; pl. amorțíri

amorțíre s. f., g.-d. art. amorțírii; pl. amorțíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Amorțire ≠ dezmorțire

Intrare: amorțire
amorțire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amorțire
  • amorțirea
plural
  • amorțiri
  • amorțirile
genitiv-dativ singular
  • amorțiri
  • amorțirii
plural
  • amorțiri
  • amorțirilor
vocativ singular
plural

amorțire

  • 1. Faptul de a amorți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amorțeală antonime: dezmorțire 3 exemple
    exemple
    • Amorțirea mâinii.
      surse: DLRLC
    • figurat Numai pîrîul, mînat cu grăbire, în calea lui... mai însemna, în amorțirea universală, eterna mișcare a vieții în vinele adormite ale lucrurilor. HOGAȘ, M. N. 132.
      surse: DLRLC
    • figurat Totul zace-n neclintire, în adîncă amorțire. ALECSANDRI, P. A. 95.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi amorți
    surse: DEX '98 DEX '09