AMPLOIÁT, -Ă, amploiați, -te, s. m. și f. (Înv.) Funcționar [Pr.: -plo-iat. - Var.: amploaiat, -ă s. m. și f.] – Din fr. employé.

amploiat, ~ă smf [At: ALEXANDRESCU, M. 245 / P: ~plo-iat / V: (după fr) ~oaiat^[1] / Pl: ~ați, ~e / E: fr employé] (Frî) 1 Funcționar. 2 Impiegat. modificată

AMPLOIÁT, -Ă, amploiați, -te, s. m. și f. (Ieșit din uz) Funcționar. [Pr.: -plo-iat – Var.: amploaíat, -ă s. m. și f.] – Din fr. employé.

AMPLOIÁT, -Ă, amploiați, -te, s. m. și f. (Franțuzism învechit) Funcționar, impiegat. Cînd am ieșit din camera lui Alexandrescu, nu mai era nimeni prin curte; se întunecase și plecase toți amploiații. GHICA, S. 665. Una din cele mai luminoase camere era destinată pentru marele hatman, alta pentru sameș, împreună cu ceilalți amploiați ai săi. FILIMON, C. 233. – Variantă: amploaiát, -ă (ALECSANDRI, T. 1735) s. m. și f.

AMPLOIÁT, -Ă, amploiați, -te, s. m. și f. (Ieșit din uz) Funcționar, impiegat. [Var.: amploaiát, -ă s. m. și f.] – După fr. employé.

AMPLOIÁT, -Ă s.m. și f. (Ieșit din uz) Slujbaș, funcționar de grad inferior. [Pron. -plo-iat, var. amploaiat, -ă s.m.f. / < fr. employé].

amploiat m. impiegat, funcționar.

*amploĭát, -ă s. (fr. employé, d. employer, a întrebuința. V. impĭegat). Funcționar maĭ mic. – Pop. amploĭant (ca arestant, adresant).

amploaiat, ~ă smf vz amploiat

AMPLOAIÁT, -Ă s.m. și f. v. amploiat.

amploiát/amploaiát (înv.) s. m., pl. amploiáți/amploaiáți

amploiát/amploaiát s. m. (sil. -iat), pl. amploiáți/amploaiáți

amploiat.

!amploaiat (înv.) s. m., pl. amploaiați

amploaiát v. amploiát

AMPLOIÁT s. v. funcționar, impiegat, slujbaș.

amploiat s. v. FUNCȚIONAR. IMPIEGAT. SLUJBAȘ.

amploiát (amploiáți), s. m. – Funcționar; angajat. Fr. employé.