26 de definiții pentru avocat advocat avrocatăr avucat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AVOCÁT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care, pe baza calificării și a profesiunii sale, are calitatea de a acorda asistență juridică. ◊ Expr. A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua insistent apărarea cuiva. [Var.: (rar) advocat, -ă s. m. și f.] – Din fr. avocat, lat. advocatus.

avocat, ~ă smf [At: PRAV. (1814), 16 / V: adv~, (îvr; reg) advocatăr, arv~, arvocatăr,[1] avrocatăr[2], avuc~ / Pl: ~ați / E: fr avocat, lat advocatus] 1 Persoană care are profesiunea de a acorda asistență juridică. 2 Persoană căreia i se dă dreptul de a apăra interesele sau de a reprezenta afacerile cuiva într-o instanță judecătorească. 3 (Îs) ~ public Reprezentant al Ministerului Public în fața unei instanțe. 4 (Irn) Persoană care se face apărătorul alteia sau al unui principiu, al unei teorii. 5 (Irn; îs) A se face (sau a fi) ~ul cuiva A lua în mod insistent apărarea cuiva. corectată

  1. 3 variante neconsemnate ca intrare principală. — gall
  2. avroocatăravrocatăr Ladislau Strifler

AVOCÁT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care are profesiunea de a acorda asistență juridică celor interesați. ◊ Expr. A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua apărarea insistentă a cuiva. [Var.: advocát, -ă s. m. și f.] – Din fr. avocat, lat. advocatus.

AVOCÁT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care are pregătirea și calitatea de a da consultații în chestiuni juridice și de a reprezenta pe împricinați înaintea instanțelor. Avocata se dădu la o parte și simți un frig cînd omul trecu pe lîngă dînsa. CAMILAR, N. II 164. Avocatul care-mi apărase procesul... nu-mi dăduse vești tocmai bune. SADOVEANU, O. VIII 16. Tot satul, din zori pînă în noapte, se sfătuia în taină ce-i de făcut, cum o să se plîngă la judecată, cum să adune bani pentru avocat și în ce zi să plece. BUJOR, S. 131. – Variantă: advocát, -ă (BENIUC, V. 38. s. m. și f.

AVOCÁT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care are pregătirea și calitatea de a da consultații în chestiuni juridice și de a reprezenta pe împricinați în fața instanțelor. [Var.: advocát, -ă s. m. și f.] – Fr. avocat (lat. lit. advocatus).

AVOCÁT, -Ă s.m. și f. Persoană care reprezintă pe împricinați înaintea instanțelor judecătorești și care îndeplinește unele dintre actele de procedură. [Var. advocat, -ă s.m.f. / < lat. advocatus, cf. germ. Advokat, it. avvocato, fr. avocat].

AVOCÁT, -Ă s. m. f. persoană care are calitatea de a acorda asistență juridică. (< fr. avocat, lat. advocatus)

AVOCÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Specialist în drept care apără acuzații în fața justiției și care acordă asistență juridică celor interesați; apărător. /<fr. avocat, lat. advocatus, germ. Advokat

ADVOCÁT, -Ă s. m. și f. v. avocat.

ADVOCÁT, -Ă s. m. și f. v. avocat.

ADVOCÁT, -Ă s. m. și f. v. avocat.

ADVOCÁT, -Ă s. m. și f. v. avocat.

ADVOCÁT, -Ă s.m. și f. v. avocat.

avocátul popórului sint. s. 1991 (jur.; termen introdus o dată cu dezbaterile pe marginea Constituției postdecembriste) Persoană însărcinată să-i apere pe cetățeni de excesele de putere ale Administrației v. ombudsman

advocat m. cel ce pledează dinaintea tribunalelor.

*advocát și (ob.) avocát m. (lat. advocatus, chemat; it. avvocato, fr. avocat). Cel care te apără la judecată. Fig. Cel care intervine p. altu. – Despre o femeĭe, se poate zice a(d)vocată. V. patron, vechil, jălbar și clănțăŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

avocát (jurist) s. m., pl. avocáți; abr. av.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AVOCÁT s. (JUR.) apărător, (Transilv.) procator, (înv.) defensor, vechil. (Și-a luat un ~ la proces.)

AVOCAT s. (JUR.) apărător, (Transilv.) procator, (înv.) defensor, vechil. (Și-a luat un ~ la proces.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

advocát (advocáți), s. m. – Persoană care are profesiunea de a acorda asistență juridică. – Var. avocat. Mr. avucat. < Lat. advocatus (sec. XIX). Contactul cu fr. avocat, it. avocato, a dat varianta fără d (și der. săi). Forma mr. provine direct din it.Der. advocățesc, adj.; advocăție, s. f. (avocatură); advocățime, s. f. (adunare de advocați); advocatură, s. f.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Avocatul diavolului – se spune despre un critic răutăcios. Vine de la Advocatus diavoli, persoana însărcinată să conteste cererea unui candidat la canonizare în fața conclavului papal. În opoziție cu Advocatus dei (Avocatul Domnului), persoana care sprijinea o asemenea propunere. „În discuții este util uneori «avocatul diavolului», apărătorul unei păreri absurde, respinse de toți” (Lenin, Opere, vol. 9, pag. 214).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

AVOCAT ciolănar, clănțău, cuvântător, jongler, maestru, predicator, prezentator.

Intrare: avocat
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avocat
  • avocatul
  • avocatu‑
plural
  • avocați
  • avocații
genitiv-dativ singular
  • avocat
  • avocatului
plural
  • avocați
  • avocaților
vocativ singular
  • avocatule
  • avocate
plural
  • avocaților
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • advocat
  • advocatul
  • advocatu‑
plural
  • advocați
  • advocații
genitiv-dativ singular
  • advocat
  • advocatului
plural
  • advocați
  • advocaților
vocativ singular
  • advocatule
  • advocate
plural
  • advocaților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avrocatăr
  • avrocatărul
plural
  • avrocatări
  • avrocatării
genitiv-dativ singular
  • avrocatăr
  • avrocatărului
plural
  • avrocatări
  • avrocatărilor
vocativ singular
  • avrocatărule
  • avrocatăre
plural
  • avrocatărilor
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avucat
  • avucatul
plural
  • avucați
  • avucații
genitiv-dativ singular
  • avucat
  • avucatului
plural
  • avucați
  • avucaților
vocativ singular
  • avucatule
  • avucate
plural
  • avucaților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

avocat, -ă avocată advocat advocată avrocatăr avucat avrocatără avucată

  • 1. Persoană care, pe baza calificării și a profesiunii sale, are calitatea de a acorda asistență juridică.
    surse: DEX '09 MDA2 DLRLC DN sinonime: apărător, -oare diminutive: avocățel attach_file 3 exemple
    exemple
    • Avocata se dădu la o parte și simți un frig cînd omul trecu pe lîngă dînsa. CAMILAR, N. II 164.
      surse: DLRLC
    • Avocatul care-mi apărase procesul... nu-mi dăduse vești tocmai bune. SADOVEANU, O. VIII 16.
      surse: DLRLC
    • Tot satul, din zori pînă în noapte, se sfătuia în taină ce-i de făcut, cum o să se plîngă la judecată, cum să adune bani pentru avocat și în ce zi să plece. BUJOR, S. 131.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua insistent apărarea cuiva.
      surse: DEX '09
  • 2. Persoană căreia i se dă dreptul de a apăra interesele sau de a reprezenta afacerile cuiva într-o instanță judecătorească.
    surse: MDA2
    • 2.1. (în) sintagmă Avocat public = reprezentant al Ministerului Public în fața unei instanțe.
      surse: MDA2
    • 2.2. ironic Persoană care se face apărătorul alteia sau al unui principiu, al unei teorii.
      surse: MDA2
      • 2.2.1. (în) sintagmă A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua în mod insistent apărarea cuiva.
        surse: MDA2

etimologie: