8 definiții pentru bocăneală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bocăneálă sf [At: CONTEMPORANUL V, I, 294 / Pl: ~eli / E: bocăni + -eală] 1-4 Bocănit (1-4).

BOCĂNEÁLĂ, bocăneli, s. f. Bocănit. – Bocăni + suf. -eală.

BOCĂNEÁLĂ, bocăneli, s. f. Bocănit. – Bocăni + suf. -eală.

BOCĂNEÁLĂ, bocăneli, s. f. Faptul de a bocăni; bocănit, bocănitură. După multă bocăneală se trezi și părintele Vasile. CONTEMPORANUL, VI 244.

BOCĂNEÁLĂ, bocăneli, s. f. Bocănit. – Din bocăni + suf. -eală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bocăneálă s. f., g.-d. art. bocănélii; pl. bocănéli

bocăneálă s. f., g.-d. art. bocănélii; pl. bocănéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOCĂNEÁLĂ s. 1. v. bocănit. 2. v. bătaie.

BOCĂNEA s. 1. bocănit, bocănitură, pocăneală, pocănit, pocănitură, (reg.) bontăneală bontănitură. (O ~ ritmică.) 2. bătaie, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. (Se aude o ~ în ușă.)

Intrare: bocăneală
bocăneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bocănea
  • bocăneala
plural
  • bocăneli
  • bocănelile
genitiv-dativ singular
  • bocăneli
  • bocănelii
plural
  • bocăneli
  • bocănelilor
vocativ singular
plural

bocăneală

etimologie:

  • Bocăni + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09