8 definiții pentru burnițeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BURNIȚEÁLĂ, burnițeli, s. f. (Rar) Bură. – Burniță + suf. -eală.

BURNIȚEÁLĂ, burnițeli, s. f. Bură. – Burniță + suf. -eală.

BURNIȚEÁLĂ, burnițeli, s. f. Burniță. Au mai răposat alții și pe drumul lung cu hîrtoape, în burnițeala rece și cenușie a înserării. PAS, L. I 324.

BURNIȚEÁLĂ, burnițeli, s. f. Bură. – Din burniți (= burnița) + suf. -eală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

burnițeálă (rar) s. f., g.-d. art. burnițélii; pl. burnițéli

burnițeálă s. f., g.-d. art. burnițélii; pl. burnițéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BURNIȚEÁLĂ s. v. burniță.

BURNIȚEA s. (MET.) bură, burniță, țîrcîială, țîrîială, (reg.) buruială, roureală. (Afară cade o ~.)

Intrare: burnițeală
burnițeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burnițea
  • burnițeala
plural
  • burnițeli
  • burnițelile
genitiv-dativ singular
  • burnițeli
  • burnițelii
plural
  • burnițeli
  • burnițelilor
vocativ singular
plural

burnițeală

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Au mai răposat alții și pe drumul lung cu hîrtoape, în burnițeala rece și cenușie a înserării. PAS, L. I 324.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Burniță + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09