9 definiții pentru certat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CERTÁT, -Ă, certați, -te, adj. Care a rupt relațiile (de prietenie) cu cineva; supărat, învrăjbit. – V. certa.

CERTÁT, -Ă, certați, -te, adj. Care a rupt relațiile (de prietenie) cu cineva; supărat, învrăjbit. – V. certa.

certát1 sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 46/30 / Pl: ~uri / E: certa] 1-7 Certare (1-7).

certat2, ~ă a [At: MOXA, 398/11 / Pl: ~ați, ~e / E: certa] 1 Supărat cu cineva. 2 Care se află în proaste relații cu cineva. 3 Dojenit cu vorbe aspre. 4 Pedepsit. 5 (Fig; îe) A fi ~ A nu se împăca deloc cu ceva. 6 (Fig; îae) A nu se avea bine. 7 (Îe) ~ cu morala Imoral. 8 (Îe) ~ cu justiția Care încalcă legile frecvent.

CERTÁT, -Ă, certați, -te, adj. Care a rupt relațiile (de prietenie) cu cineva; supărat, învrăjbit. Mă, vezi că sînteți certați, măi DUMITRIU, N. 239. ◊ Expr. A fi certat cu morala = a nu ține seama de morală, de legi etc.; a călca morala, legile etc. A fi certat cu justiția = a avea de a face cu justiția, a fi dat în judecată și, de obicei, condamnat pentru nerespectarea legilor.

CERTÁT, -Ă, certați, -te, adj. Care a rupt relațiile (de prietenie) cu cineva; supărat, învrăjbit. ◊ Expr. A fi certat cu morala = a călca morala, legile etc. A fi certat cu justiția = a fi autorul unor fapte ilegale și a avea de-a face cu justiția, a fi urmărit de justiție. – V. certa.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CERTÁT adj. învrăjbit, supărat. (Familii ~.)

CERTÁT adj. v. condamnat, osândit, pedepsit.

CERTAT adj. învrăjbit, supărat. (Persoane ~.)

certat adj. v. CONDAMNAT. OSÎNDIT. PEDEPSIT.

Intrare: certat
certat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • certat
  • certatul
  • certatu‑
  • certa
  • certata
plural
  • certați
  • certații
  • certate
  • certatele
genitiv-dativ singular
  • certat
  • certatului
  • certate
  • certatei
plural
  • certați
  • certaților
  • certate
  • certatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

certat

  • 1. Care a rupt relațiile (de prietenie) cu cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: supărat învrăjbit attach_file un exemplu
    exemple
    • Mă, vezi că sînteți certați, mă! DUMITRIU, N. 239.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A fi certat cu morala = a nu ține seama de morală, de legi etc.; a călca morala, legile etc.
      surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A fi certat cu justiția = a avea de a face cu justiția, a fi dat în judecată și, de obicei, condamnat pentru nerespectarea legilor.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi certa
    surse: DEX '09 DEX '98