9 definiții pentru degenerat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEGENERÁT, -Ă, degenerați, -te, adj. Care și-a pierdut însușirile morfologice sau funcționale (caracteristice genului sau speciei). – V. degenera.

DEGENERÁT, -Ă, degenerați, -te, adj. Care și-a pierdut însușirile morfologice sau funcționale (caracteristice genului sau speciei). – V. degenera.

degenerat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: degenera] 1-14 Degenerare (1-14).

degenerat2, ~ă a [At: NEGULICI, E. II, 230/6 / Pl: ~ați, ~e / E: degenera] 1-8 Care și-a pierdut (total sau) parțial unele însușiri (morfologice sau) funcționale caracteristice genului sau speciei, în urma acțiunii unor factori (de mediu sau) ereditari. 9-12 (Fig) Care s-a schimbat în (mai) (rău sau) în (mai) grav, pierzând caracterul inițial. 13-14 (Fig) Care a ajuns într-o stare (mai) rea Si: decăzut2.

DEGENERÁT, -Ă, degenerați, -te, adj. Care și-a pierdut calitățile fizice sau psihice (caracteristice genului sau speciei). Luptătorii ceilalți păreau niște mistreți degenerați. SADOVEANU, Z. C. 80. Imbecilul e un tip degenerat, caracterizat prin anomalii fizice, dar mai ales prin turburări intelectuale și morale. CAMIL PETRESCU, U. N. 149. ◊ (Substantivat) Pesimistul modern e un degenerat. GHEREA, ST. CR. II 296.

DEGENERÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) care și-a pierdut calitățile ereditare, naturale, fizice sau morale. [Cf. fr. dégénéré].

DEGENERÁT, -Ă adj., s. m. f. (individ) care și-a pierdut calitățile morfologice sau funcționale. (< fr. dégénéré)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

degenerát adj. m., pl. degeneráți; f. sg. degenerátă, pl. degeneráte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEGENERÁT adj. 1. v. atrofiat. 2. v. pipernicit.

DEGENERAT adj. 1. (MED.) atrofiat, (pop.) uscat, (înv. și reg.) sec. (O mînă ~.) 2. chircit, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit, (rar) nevoiaș, slab, sterp, (înv. și reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, șiștav, (prin Ban.) miciculat, (prin Bucov. și Transilv.) prilestit, (prin Olt.) tîrcav. (Plantă ~.)

Intrare: degenerat
degenerat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • degenerat
  • degeneratul
  • degeneratu‑
  • degenera
  • degenerata
plural
  • degenerați
  • degenerații
  • degenerate
  • degeneratele
genitiv-dativ singular
  • degenerat
  • degeneratului
  • degenerate
  • degeneratei
plural
  • degenerați
  • degeneraților
  • degenerate
  • degeneratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

degenerat

  • 1. (și) substantivat Care și-a pierdut însușirile morfologice sau funcționale (caracteristice genului sau speciei).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Luptătorii ceilalți păreau niște mistreți degenerați. SADOVEANU, Z. C. 80.
      surse: DLRLC
    • Imbecilul e un tip degenerat, caracterizat prin anomalii fizice, dar mai ales prin turburări intelectuale și morale. CAMIL PETRESCU, U. N. 149.
      surse: DLRLC
    • Pesimistul modern e un degenerat. GHEREA, ST. CR. II 296.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi degenera
    surse: DEX '09 DEX '98 DN