7 definiții pentru desființat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESFIINȚÁT, -Ă, desființați, -te, adj. Suprimat, înlăturat; distrus, nimicit. ♦ (Jur.) Abrogat, anulat. – V. desființa.

DESFIINȚÁT, -Ă, desființați, -te, adj. Suprimat, înlăturat; distrus, nimicit. ♦ (Jur.) Abrogat, anulat. – V. desființa.

desființat1 sn [At: MDA ms / P: ~fi-in~ / V: (înv) ~țít, dis~ / Pl: ~uri / E: desființa] 1 Distrugere. 2 Omorâre. 3 Desființare (3).

desființat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / P: ~fi-in~ / V: (înv) ~țít, dis~ / Pl: ~ați, ~e / E: desființa] 1 Distrus2. 2 Omorât2. 3 (D. o lege, convenție, instituție etc.) Abrogat2.

DESFIINȚÁT, -Ă, desființați, -te, adj. Suprimat, distrus, înlăturat. (Prin exagerare) Le-ai dovedit dușmanilor tăi că, atunci cînd te cred desființat, e destul să ridici fruntea, ca să redevii întreg cum ai fost. CAMIL PETRESCU, T. II 546. ♦ (Jur.) Abrogat. Regulament desființat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESFIINȚÁT adj. (JUR.) abrogat, anulat, invalidat, înlăturat, suprimat. (Act normativ ~.)

DESFIINȚAT adj. (JUR.) abrogat, anulat, înlăturat, suprimat. (Act normativ ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

desființat, -ă, desființați, -te adj. 1. compromis. 2. certat cu asprime. 3. umilit; ridiculizat.

Intrare: desființat
desființat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desființat
  • desființatul
  • desființatu‑
  • desființa
  • desființata
plural
  • desființați
  • desființații
  • desființate
  • desființatele
genitiv-dativ singular
  • desființat
  • desființatului
  • desființate
  • desființatei
plural
  • desființați
  • desființaților
  • desființate
  • desființatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desființat

etimologie:

  • vezi desființa
    surse: DEX '98 DEX '09