8 definiții pentru dezmorțire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezmorțire sf [At: VALIAN, V. / V: ~zam~ / S și: desm~ / Pl: ~ri / E: dezmorți] 1 (D. ființe sau părți ale corpului lor) Ieșire din amorțeala pricinuită de nemișcare, de frig, de îngheț, revenire din înțepenire Si: dezmorțeală (1), dezmorțit1 (1). 2 (Fig) Trezire din starea de pasivitate, revenire la viață, la o stare activă Si: dezmorțeală (2), dezmorțit1 (2). 3-4 Aducere sau ajungere a unui obiect rece la o temperatură mai ridicată Si: dezmorțit1 (3-4).

DEZMORȚÍRE s. f. Acțiunea de a (se) dezmorți; dezmorțeală; dezghețare; fig. reînviere. – V. dezmorți.

DEZMORȚÍRE s. f. Acțiunea de a (se) dezmorți; dezmorțeală; dezghețare; fig. reînviere. – V. dezmorți.

DEZMORȚÍRE s. f. Acțiunea de a (se) dezmorți. 1. Dezghețare. Dezmorțirea picioarelor. 2. Fig. Trezire la viață, reînviere. Dezmorțirea naturii.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezmorțíre s. f., g.-d. art. dezmorțírii

dezmorțíre s. f., g.-d. art. dezmorțírii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZMORȚÍRE s. v. dezghețare.

DEZMORȚIRE s. dezghețare, dezmorțeală. (~ cuiva la gura sobei.)

Dezmorțire ≠ amorțire

Intrare: dezmorțire
dezmorțire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezmorțire
  • dezmorțirea
plural
  • dezmorțiri
  • dezmorțirile
genitiv-dativ singular
  • dezmorțiri
  • dezmorțirii
plural
  • dezmorțiri
  • dezmorțirilor
vocativ singular
plural