11 definiții pentru morman

MORMÁN, mormane, s. n. Îngrămădire de obiecte de același fel; cantitate (mare) dintr-un material strâns la un loc; grămadă, maldăr. – Et. nec.

MORMÁN, mormane, s. n. Îngrămădire de obiecte de același fel; cantitate (mare) dintr-un material strâns la un loc; grămadă, maldăr. – Et. nec.

MORMÁN, mormane, s. n. Îngrămădire, adunătură de obiecte de același fel (aflate în dezordine unele peste altele); grămadă. Stăteau morman măturile cu care împlinisem dereticarea. I. BOTEZ, ȘC. 37. La vederea mormanelor de vechituri, d. Lefter tresare. CARAGIALE, M. 30. Cărți închise în lăzi sau grămădite în mormane. ODOBESCU, S. I 334. ◊ (În metafore) Vînătorul căzu morman de pe cal. ISPIRESCU, L. 140.

mormán s. n., pl. mormáne

mormán s. n., pl. mormáne

mormán (mormáne), s. n. – Grămadă, stivă. Origine suspectă, dar sigur expresivă, cum o indică suf. -man. Poate se datorează unei confuzii între rădăcina expresivă mot „bot” cu mor-, cf. morînci. Ipoteza unei origini prerom. (Rusu, Dacor., XI, 148) nu pare sigură.

MORMÁN ~e n. Grămadă de obiecte sau de materiale neomogene; maldăr. /Orig. nec.

morman n. grămadă mare: mormane de morți. [Origină necunoscută]. ║ adv. grămadă: căzu morman de pe cal ISP.

mormán n., pl. e (poate din gorgan, ca vgr. mormó și gorgó, trecînd pin forma *borbó). Mare grămadă, movilă: un morman de dărămăturĭ, de cadavre, de banĭ. Adv. A cădea morman, a cădea grămadă, la un loc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MORMAN s. grămadă, maldăr, movilă, purcoi, (rar) strînsură, (pop.) troian, (reg.) mîglă, (Mold.) cladă, (Mold. și Transilv.) gireadă, (pop. fig.) nămol. (Un ~ de cartofi, de crengi, de praf.)

Intrare: morman
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular morman mormanul
plural mormane mormanele
genitiv-dativ singular morman mormanului
plural mormane mormanelor
vocativ singular
plural