13 definiții pentru vătămat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂTĂMÁT, -Ă, vătămați, -te, adj. 1. Bolnav; rănit; lovit. ♦ Spec. Bolnav de hernie. 2. Stricat2, deteriorat; atins. – V. vătăma.

vătămat, ~ă a [At: PRAV. 13 / V: (reg) băt~ / Pl: ~ați, ~e / E: vătăma] 1 (D. ființe sau d. părți ale corpului lor) A cărui sănătate sau integritate corporală a fost afectată (din cauza unei boli, a unei răniri, a unei loviri etc.). 2 (Pop; spc) Bolnav de hernie (2) Si: (pop) boșorogit2 (1), surpat, (reg) vătămăturos. 3 (Fig) Care a suferit un necaz, un neajuns. 4 Care a suferit o pagubă Si: păgubit. 5 Prejudiciat moralmente Si: lezat. 6 Ofensat. 7 (D. bunuri materiale, obiecte etc.) Deteriorat2.

vătămat, -ă adj. (pop.) 1 (despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Care a suferit un rău fizic, care a fost rănit, lovit. ◊ (subst.) I se va da ce va cere vătămatul. ♦ Spec. (subst.) Bolnav de hernie. 2 Care a suferit un neajuns, un prejudiciu; care a fost ofensat, lezat. Auzind minciunile, s-a simțit vătămat.(jur.) Parte vătămată v. parte. 3 Stricat, deteriorat; atins. • pl. -ți, -te. /v. vătăma.

VĂTĂMÁT, -Ă, vătămați, -te, adj. (Pop.) 1. Bolnav; rănit; lovit. ♦ Spec. Bolnav de hernie. 2. Stricat2, deteriorat; atins. – V. vătăma.

VĂTĂMÁT, -Ă, vătămați, -te, adj. (Popular) 1. Rănit; lovit; bolnav. E odată vătămată [măseaua], s-a isprăvit: picături de rădăcină de clește. CARAGIALE, O. I 187. ♦ Bolnav de hernie. ♦ Fig. Jignit, ofensat. Cînd au ajuns la dînsul, au început a-i spune că este în sat o fată, pe care n-o întrece nime din vorbă, măcar să fie cît de cuminte!Ce, măi? strigă boierul vătămat, de m-a întrece ea pe mine din cuvinte, să știți că eu oi lua-o de soție! SBIERA, P. 222. 2. Stricat; deteriorat.

vătămat a. 1. stricat: oastea vătămată AL.; 2. fig. lezat: parte vătămată; 3. atins de hernie.

vătămát, -ă adj. (d. vatăm). Rănit orĭ îmbolnăvit: vită vătămată. Stricat, deteriorat, avariat: corabie vătămată (vechĭ: oaste vătămată). Fig. Lovit, păgubit: interese vătămate. V. lezat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VĂTĂMÁT adj. (JUR.) lezat. (Parte ~.)

VĂTĂMÁT adj. v. lovit, rănit.

VĂTĂMÁT adj., s. v. boșorog.

Vătămat ≠ nevătămat, teafăr

Intrare: vătămat
vătămat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vătămat
  • vătămatul
  • vătămatu‑
  • vătăma
  • vătămata
plural
  • vătămați
  • vătămații
  • vătămate
  • vătămatele
genitiv-dativ singular
  • vătămat
  • vătămatului
  • vătămate
  • vătămatei
plural
  • vătămați
  • vătămaților
  • vătămate
  • vătămatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vătămat

etimologie:

  • vezi vătăma
    surse: DEX '98 DEX '09