PÉRLĂ, perle, s. f. 1. Piatră semiprețioasă, aproximativ sferică, de culoare argintie, cu luciu sidefiu, produsă de anumite scoici, de unde este extrasă și folosită ca podoabă; mărgăritar; imitație a acestei pietre, folosită ca obiect de podoabă. ♦ Fig. Persoană cu merite deosebite; lucru de mare valoare. ♦ Fig. (Ir.) Eroare grosolană (și ridicolă); gafă verbală. 2. Element ornamental de formă sferică, folosit la decorarea unor muluri arhitecturale. – Din fr. perle, it. perla, germ. Perle.

PÉRLĂ, perle, s. f. 1. Piatră semiprețioasă, aproximativ sferică, de culoare argintie, cu luciu sidefiu, produsă de anumite scoici, de unde este extrasă și folosită ca podoabă; mărgăritar; imitație a acestei pietre, folosita ca obiect de podoabă. ♦ Fig. Persoană cu merite deosebite; lucru de mare valoare ♦ Fig. (Ir.) Eroare grosolană (și ridicolă). 2. Element decorativ de formă sferică, folosit la decorarea unor muluri arhitecturale. – Din fr. perle, it. perla, germ. Perle.

PÉRLĂ, perle, s. f. 1. Piatră prețioasă aproximativ sferică, de culoare sidefie (albă), lucioasă și strălucitoare, produsă de o anumită scoică pe pereții cochiliei; se întrebuințează ca podoabă de mare preț; mărgăritar. Se hotărîse să-i aducă... cutia cu butoni de perle. C. PETRESCU, T. II 226. ◊ (În metafore și comparații) Aceste perle sînt probabil Surîsul tău mereu amabil. BENIUC, V. 68. Fiecare notă e o perlă care scapă De sub degetele albe ce alunecă pe clapă. MACEDONSKI, O. I 86. 2. Element decorativ de formă sferică, folosit la decorarea unor muluri arhitecturale. 3. Corp-de literă de 5 puncte.

pérlă s. f., g.-d. art. pérlei; pl. pérle

pérlă s. f., g.-d. art. pérlei; pl. pérle

PÉRLĂ s. 1. mărgăritar, (înv. și pop.) mărgărit. (Un șirag de ~e.) 2. (ASTRON.; art.) gemma (art.), (reg.) casa (art.), cociorva (art.), coliba (art.).

PÉRLĂ s.f. 1. Piatră prețioasă albă și foarte strălucitoare, produsă de anumite scoici în interiorul cochiliei; mărgăritar. ♦ (Poet.) Dinte foarte alb. 2. Element decorativ de formă sferică folosit la decorarea unor muluri. 3. (Med.) Formație globuloasă. 4. (Fig.) Persoană sau lucru cu calități excepționale. ♦ (Ironic) Greșeală, prostie rară. 5. (Poligr.) Perl. [< fr. perle, it. perla, germ. Perle].

PÉRLĂ s. f. 1. piatră semiprețioasă, albă și foarte strălucitoare, care se formează între valvele unor scoici; mărgăritar. ◊ mică concrețiune calcaroasă care se formează pe planșeul sau pereții unor peșteri. ◊ (poet.) dinte foarte alb. 2. ornament din muluri sferice. 3. (med.) formație globuloasă. 4. (fig.) persoană, lucru cu calități excepționale. ◊ (ir.) greșeală, prostie rară. 5. (poligr.) perl. (< fr. perle, it. perla, germ. Perle)

PÉRLĂ ~e f. 1) Formație, de regulă sferică, de culoare argintie, cu luciu de sidef, care se formează în scoicile unor moluște și este utilizată la confecționarea bijuteriilor; mărgăritar. 2) Bijuterie din această formație. 3) Element decorativ de formă sferică întrebuințat la decorarea unor muluri arhitecturale. 4) fig. Persoană cu merite deosebite. 5) fig. Lucru de mare valoare. 6) iron. Eroare grosolană și ridicolă. /<fr. perle, it. perla, germ. Perle

perlă f. 1. mărgăritar; 2. cele mai mici caractere tipografice.

*pérlă f., pl. e (fr. perle, d. it. perla, neap. perna, din lat. perna, o scoĭcă în care se formează perla). Mărgăritar, mărgea produsă de niște scoĭcĭ. Fig. Lucru orĭ persoană excelentă: această poezie e o perlă.