Spânzurătoarea

imagini © dexonline.ro

Definiții

ÎNTRÉG, -EÁGĂ, întregi, adj. 1. Tot, complet, din care nu s-a luat nimic. ◊ Loc. adv. Pe de-a-ntregul = în întregime; peste tot, pe toată suprafața. ♦ (Mat.; substantivat, m.) Unitate nefracționată. ♦ Neînceput, neatins, din care nu lipsește nimic. 2. Teafăr, sănătos, nevătămat. ♦ Fig. Neclintit, integru. 3. (Despre noțiuni temporale) Deplin, complet. 4. (Mat.) Care se poate obține prin adunarea repetată a numărului unu cu el însuși. – Lat. integer, -gra.

ÎNTRÉG, -EÁGĂ, întregi, adj. 1. Tot, complet, din care nu s-a luat nimic. ◊ Loc. adv. Pe de-a-ntregul = în întregime; peste tot, pe toată suprafața. ♦ (Mat.; substantivat, m.) Unitate nefracționată. ♦ Neînceput, neatins, din care nu lipsește nimic. 2. Teafăr, sănătos, nevătămat. ♦ Fig. Neclintit, integru. 3. (Despre noțiuni temporale) Deplin, complet. 4. (Mat.) Care se poate obține prin adunarea repetată a numărului unu cu el însuși. – Lat. integer, -gra.

ÎNTRÉG, -EÁGĂ, întregi, adj. 1. Din care nu lipsește nimic, luat în totalitatea lui, în întregime; tot, complet, neștirbit. Și visînd o-ntreagă lume Tot nu poate să adoarmă. EMINESCU, O. I 210. Atunci natura-ntreagă... își puse pentru mine coroana sa de flori. ALECSANDRI, P. A. 65. ◊ (Substantivat, n.) Întregul este mai mare decît partea.Loc. adv. Pe de(-a)-ntregul = în întregime; peste tot, pe tot cuprinsul. Bate-ți negrul Pe de-ntregul. ALECSANDRI, P. P. 11. ♦ (Despre lucruri care se pot consuma sau despre recipientul în care se află ele) Din care nu s-a luat nimic, neatins, neînceput. Îi mergeau sarmalele întregi pe gît. CREANGĂ, P. 32. Și slănina întreagă, și varza unsă, nu se poate. 2. (Despre ființe) Teafăr, sănătos, neatins de vreo infirmitate fizică sau psihică. Eram tineri și eram întregi. SAHIA, N. 19. Ei, vezi, și să te miri ce spun: Din om întreg te fac nebun Și din voinic, neom te lasă! COȘBUC, P. I 243. Era... întreg la minte. ISPIRESCU, L. 217. ◊ (Despre abstracte) Vă veți bucura pururea de o întreagă sănătate. DRĂGHICI, R. 157. ♦ Viu. Dacă rămîne întreg coconul, se primejduiește viața ei. SADOVEANU, D. P. 45. ♦ Fig. Neclintit, neșovăitor, integru. Femeile și fetele în scrierile lui ’Turgheniev au caracterul întreg, hotărît. GHEREA, ST. CR. II 220. ◊ Expr. Inimă întreagă = caracter îndrăzneț, curajos. Frunzuliță foaie fragă, A cui ești, fetiță dragă?A ălui cu musteața neagră Și cu inima întreagă. ȘEZ. I 291. Mi-oi face inima-ntreagă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 83. 3. (Despre noțiuni temporale) Deplin, complet, încheiat. Dar cum să stai o noapte întreagă... după aceea. DUMITRIU, N. 134. Și în toată împărăția se ținu veselie mare o săptămînă întreagă. ISPIRESCU, L. 2. Galbena luncă visează o iarnă întreagă de-un cînt. EMINESCU, O. IV 35. ◊ (Întărind ideea de durată) Vaporii de apă care se ridicau din mare, de pe Dunăre și din ghiolurile deltei rămîneau plutind in atmosferă ceasuri întregi. BART, E. 386. Mi-a fost luni întregi mînie Că tu nu te-ai priceput. COȘBUC, P. I 51. 4. (Aritm.; despre numere) Care se poate obține prin adunarea repetată a numărului «unu» cu el însuși. Raportul a două segmente de dreaptă se exprimă printr-o fracție sau printr-un număr întreg. ♦ (Substantivat, m.) Număr care conține numai unități nefracționate. Doi întregi și patru șeptimi.

pe de-a-ntrégul loc. adv.

întrég adj. m., f. întreágă, g.-d. art. întrégii; pl. m. și f. întrégi

întrég adj. m., f. întreágă, g.-d. art. întrégii; pl. m. și f. întrégi

pe de-a-ntrégul loc. adv.

ÎNTREG-DE-ÁRS s. v. holocaust.

ÎNTRÉG adj., s. I. adj. 1. v. complet. 2. complet, integral. (Textul întreg al nuvelei.) 3. v. exhaustiv. 4. v. total. 5. v. împlinit. 6. deplin, împlinit, încheiat. (Au trecut zece ani întregi.) 7. bun, plin. (O zi întreagă a tot muncit.) 8. rotund. (Cifră întreagă.) 9. tot. (Întreaga țară.) 10. v. deplin. 11. v. plin. 12. intact, neatins, neștirbit, (pop.) nestricat. (Paharul a rămas întreg după cădere.) 13. v. neînceput. 14. v. teafăr. 15. v. normal. II. s. v. ansamblu.

ÎNTREÁGĂ adj. v. castă, fecioară, neprihănită, virgină.

Întreg ≠ parte, mutilat, neteafăr, schilod

întrég (întreágă), adj.1. Teafăr, sănătos. – 2. Neatins, din care nu lipsește nimic. – 3. Ferm, integru. – 4. Complet, tot, din care nu s-a luat nimic. – 5. (S. n.) Număr întreg. – 6. (S. n.) Totalitate, ansamblu. – Mr. (î)ntreg, megl. antreg, istr. ăntreg. Lat. integrum (Diez, I, 238; Pușcariu 892; Candrea-Dens., 886; REW 4479; DAR), cf. it. intero (piem. intręk, ligur. intriegu, v. sard. intreu), v. fr. entre „robust”, (Morawski, Mélanges A. Thomas, Paris 1927, p. 305), fr. entier, sp. entero, port. enteiro. Pentru schimbarea de accent, cf. Rosetti, I, 51. Este dublet al lui integru, adj., din același etimon lat. (sec. XIX). Der. neîntreg, adj. (incomplet; fricos); întregime, s. f. (totalitate, integritate); întregie, s. f. (înv., integritate); întregiune (var. întregăciune, întregătate), s. f. (înv., integritate, plenitudine); întregi, vb. (a completa; a sfîrși, a termina); întregitor, adj. (care întregește).

ÎNTRÉG1 ~gi m. mat. Număr fără unități fracționare. Trei ~gi și două zecimi. [Sil. în-treg] /<lat. integer, ~gra

ÎNTRÉG2 ~eágă (~égi) 1) A cărui integritate nu este atinsă; integral. Pâine ~eagă. Lan ~. Text ~.Număr ~ număr care nu conține o fracție. 2) (mai ales înaintea cuvântului determinat) Care cuprinde ceva în totalitatea sa; căruia nu-i lipsește nimic; tot; deplin; complet. ~ satul. ~eaga școală. ~ echipajul. ~eaga livadă.Pe de-a-ntregul în întregime; cu totul. 3) (despre unități de timp) Care durează de la început până la sfârșit; tot. Anul ~. Noaptea ~eagă. 4) (despre persoane) Care nu are infirmități (fizice sau psihice); fără nici o leziune; teafăr. Om ~.Cu mintea ~eagă (sau ~ la minte) sănătos din punct de vedere psihic. /<lat. integer, ~gra

întreg a. 1. cărui nimic nu-i lipsește: o zi întreagă; număr întreg, în opozițiune cu fracțiunea; 2. fig. sănătos (la cap sau la minte): om întreg. [Lat. INTEGRUM]. ║ n. totalitate.

întrég, -eágă adj., pl. m. și f. egĭ (lat. ĭntéger, -gra, -grum, îld. integer, d. in, ne, nu, și tag din táctus, atins, adică integer = intáctus, intact; it. intéro, fr. entier, sp. entero, pg. enteiro. V. integru). Deplin, complet, căruĭa nu-ĭ lipsește nimic, tot: o zi întreagă, țara întreagă saŭ întreaga țară, poporu întreg saŭ întregu popor (fals: întreg poporu). Fig. Neatins, nevătămat: onoare întreagă. Sănătos (maĭ ales la minte): om întreg. Aritm. Număr întreg, compus din unitățĭ întregĭ (nu din fracțiunĭ), ca 19, 150, 1000 ș. a. S. m. Un întreg, un număr întreg. S. n. fără pl. Întregu e maĭ mare de cît partea, totalitatea e maĭ mare de cît fracțiunile: poporu în întregu luĭ, în întregimea luĭ, în totalitate. Pe de-a întregu (fam.), în întregime. Adv. Întreg, în întregime, integral: a plăti întreg.